palium¹ sn [At: DEX-S / Pl: ~uri / E: lat, fr pallium] (Zlg) Manta.

palium² sns vz paliu¹

PALIUM, paliumuri, s. n. (Zool.) Manta. – Din lat., fr. pallium.

PALIUM s.n. v. paliu¹.

PALLIUM, palliumuri, s. n. (Zool.) Manta. [Scris și: palium] – Din lat., fr. pallium.

paliu¹ sns [At: MAIOR, I. B. 33/26 / V: ~m (S și: pallium) / P: ~li-u / E: lat pallium] (Ltm) 1 Ornament sacerdotal de lână albă pe care sunt brodate cruci negre, purtat în jurul gâtului de papă și de înalții prelați catolici. 2 Mantie regească. 3 Mantie purtată de vechii regi și adoptată de romani.

PALIU¹ s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lînă albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrîngere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].

PALIU¹ s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)

pallium (lat.) (desp. -li-um) s. n.

pallium (lat.) (-li-um) s. n.

pallium (ist.) s. n. [pron. -li-um], pl. palliumuri

PALLIUM (cuv. lat.) s. n. 1. Mantie necroită, din stofă de lână de obicei albă, de formă dreptunghiulară; purtată inițial în Grecia (unde va deveni îmbrăcămintea specifică filozofilor) și apoi în Roman antică (îndeosebi în timpul lui Adrian). 2. Piesă vestimentară țesută din lână albă, de forma unei fâșii înguste, decorată cu cruci negre, purtată în jurul gâtului de arhiepiscopii catolici, de cardinali și de papă. 3. Mantie regească. 4. (ZOOL.) Manta (4).

PALIUM s. v. manta.