9 definiții pentru palicar

PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári.

PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independență al Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári.

PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independență din 1821; p. ext. voinic, viteaz, erou. Tomnatecul și frumosul palicar tresări înfiorat, acoperindu-se în grabă cu pătura fină de păr de cămilă. CAMIL PETRESCU, O. II 115. I l-au adus prin urmare pe căpitan Manoli... Mai rar așa palicar! înalt, spătos și mustăcios – o mîndrețe de arnăut! CARAGIALE, P. 97.

palicár s. m., pl. palicári

palicár s. m., pl. palicári

palicár (palicári), s. m.1. Soldat grec al mișcării de independență, din 1821. – 2. Viteaz. Ngr. παλληϰάρη.

palicár, palicári, s.m. (înv.) 1. voluntar grec în războiul pentru independență a Greciei din 1821. 2. viteaz, voinic.

palicar m. 1. voluntar grec în răsboiul pentru independența patriei; 2. viteaz, voinic: căpitanul cât era de mare palicar CAR. [Gr. mod.].

*palicár m. (ngr. palikári). Grec luptător contra Turcilor în războĭu p. independență (1821). Azĭ, Grec credincĭos vechilor obiceĭurĭ. Fig. Viteaz gălăgios și lăudăros.

Intrare: palicar
palicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular palicar palicarul
plural palicari palicarii
genitiv-dativ singular palicar palicarului
plural palicari palicarilor
vocativ singular
plural