PALICAR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári.

palicar sm [At: BOLLIAC, O. 145 / Pl: ~i / E: ngr παλικάρι] 1 Voluntar grec în războiul pentru independență al Greciei din 1821. 2 (Pex) Bărbat voinic, viteaz.

PALICAR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independență al Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári.

PALICAR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independență din 1821; p. ext. voinic, viteaz, erou. Tomnatecul și frumosul palicar tresări înfiorat, acoperindu-se în grabă cu pătura fină de păr de cămilă. CAMIL PETRESCU, O. II 115. I l-au adus prin urmare pe căpitan Manoli... Mai rar așa palicar! înalt, spătos și mustăcios – o mîndrețe de arnăut! CARAGIALE, P. 97.

palicar m. 1. voluntar grec în răsboiul pentru independența patriei; 2. viteaz, voinic: căpitanul cât era de mare palicar CAR. [Gr. mod.].

*palicár m. (ngr. palikári). Grec luptător contra Turcilor în războĭu p. independență (1821). Azĭ, Grec credincĭos vechilor obiceĭurĭ. Fig. Viteaz gălăgios și lăudăros.

palicar s. m., pl. palicari

palicar s. m., pl. palicari

palicar s. m., pl. palicari

palicar (palicari), s. m. – 1. Soldat grec al mișcării de independență, din 1821. – 2. Viteaz. Ngr. παλληϰάρη.

palicar, palicari, s.m. (înv.) 1. voluntar grec în războiul pentru independență a Greciei din 1821. 2. viteaz, voinic.