14 definiții pentru paleontologie

PALEONTOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologie.

PALEONTOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologie.

PALEONTOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul animalelor și plantelor care au trăit pe pămînt în epocile anterioare celei actuale și care ne sînt cunoscute din resturile păstrate în stare de fosile în depozitele sedimentare ale scoarței terestre. Pronunțat: -le-on-.

paleontologíe (-le-on-) s. f., art. paleontología, g.-d. paleontologíi, art. paleontologíei

paleontologíe s. f. (sil. -le-on-) ontologie

PALEONTOLOGÍE s. 1. paleobiologie. 2. paleontologie animală v. paleozoologie; paleontologie vegetală v. paleobotanică.

PALEONTOLOGÍE s.f. Ramură a geologiei care studiază viețuitoarele fosile existente în sedimentele scoarței terestre. [Gen. -iei. / < fr. paléontologie, cf. gr. palaios – vechi, on – ființă, logos – studiu].

PALEONTOLOGÍE s. f. știință care studiază viețuitoarele fosile descoperite în sedimentele scoarței terestre. (< fr. paléontologie)

PALEONTOLOGÍE f. Știință care se ocupă cu studiul organismelor străvechi. [Sil. -le-o-] /<fr. paleontologie

paleontologie f. știința fosilelor, cunoașterea vechilor soiuri de animale și vegetale prin rămășițele aflate în păturile pământului.

*paleontologíe f. (vgr. palaiós, vechĭ on, óntos, ființă, și -logie. V. ontologie). Acea parte a geologiiĭ care se ocupă de animalele și plantele dispărute și rămase numaĭ în stare fósilă: Cuvier a fost unu din fundatoriĭ [!] paleontologiiĭ. V. preistorie.

PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PALEONTOLOGIE VEGETÁLĂ s. paleobotanică, paleofitologie.

PALE-, v. PALEO-.~antrop (v. -antrop), s. m., denumire taxonomică a omului fosil din pleistocenul mediu; sin. omul de Neandertal; ~encefal (v. -encefal), s. n., cea mai veche parte din punct de vedere filogenetic a creierului; sin. paleoencefal; ~ontografie (v. onto-, v. -grafie), s. f., descriere sistematică a fosilelor; ~ontolog (v. onto-, v. -log), s. m. și f., specialist în paleontologie; ~ontologie (v. onto-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale descoperite în sedimentele scoarței terestre.

Intrare: paleontologie
paleontologie substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paleontologie paleontologia
plural
genitiv-dativ singular paleontologii paleontologiei
plural
vocativ singular
plural