17 definiții pentru paiantă paiandru paiant paient paientă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

paiantă sf [At: IORGA, S. D. XXI, 416 / V: (reg) paiant[1] sn, ~ndru sm, ~ient sn, ~ientă / Pl: ~te, ~iente / E: tc payanda „proptea, suport”] 1 Fiecare dintre piesele de lemn, rotunde sau fasonate, care proptesc stâlpii caselor țărănești Si: chezaș. 2 Sistem de construcție a pereților unor case, constând dintr-un schelet de lemn ale cărui spații goale sunt umplute sau acoperite cu diferite materiale, împletituri de nuiele tencuite cu lut, chirpici etc. 3 (Prc) Material care umple sau acoperă scheletul de lemn de paiantă (2). 4 (Pex) Perete construit prin paiantă (2). 5 (Reg; îf paiant) Cui lung și gros, cu floarea mare, pentru fixarea căpriorilor sau a grinzilor. 6 (Pan; reg) Cartilagiu al nasului. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.

PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.

PAIÁNTĂ, paiante, s. f. 1. Schelet de bare de lemn, cu golurile dintre bare umplute cu împletituri de nuiele, zidărie, sau acoperite cu plăci, scînduri etc., din care se construiesc pereții unor case. Tinda a fost împărțită în două printr-un zid de paiantă. STANCU, D. 437. Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe de paiantă, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ȘC. 15. La mijloc casa ruinată, în ale căreia ziduri se vedea pe ici, pe colo paianta. SLAVICI, N. I 268. 2. Fiecare dintre barele de lemn care proptesc stîlpii scheletului caselor țărănești. – Pl. și paiente (MACEDONSKI, O.III 50). – Variantă: paiant, paianturi (PAMFILE, I. C. 184), s. n.

PAIÁNTĂ ~e f. 1) Schelet (din două rânduri) de lemn umplut cu material de construcție, care alcătuiește peretele unei clădiri. 2) Perete construit dintr-un astfel de schelet. /<turc. payanda

paiantă f. bârne ce proptesc stâlpii clădirii și printre cari rămân ochiuri umplute cu zid, alcătuind pereții unei case. [Turc. PAYANTA, sprijin].

paĭántă f., pl. e (turc. paĭanta, -nda, [d. pers. paĭende, sprijin], sîrb. paĭanta). Pĭesă de lemn oblică între stîlpiĭ unuĭ părete (spațiile goale se umplu cu zid saŭ cu vălătucĭ): o casă în paĭante saŭ în paĭantă. – Și paĭant n. (pl. e și urĭ).

paidantă[1] sf vz paiantă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paiántă s. f., g.-d. art. paiántei; pl. paiánte

paiántă s. f., pl. paiánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAIANTĂ s. (CONSTR.) chezaș. (Pe ~ se sprijină stîlpii unor case țărănești.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paiántă (paiánte), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. – Megl. paiantă. Tc. payanda, din per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.

Intrare: paiantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paiantă
  • paianta
plural
  • paiante
  • paiantele
genitiv-dativ singular
  • paiante
  • paiantei
plural
  • paiante
  • paiantelor
vocativ singular
plural
paiandru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paiant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paient
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paientă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.