11 definiții pentru paiantă

PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.

PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.

PAIÁNTĂ, paiante, s. f. 1. Schelet de bare de lemn, cu golurile dintre bare umplute cu împletituri de nuiele, zidărie, sau acoperite cu plăci, scînduri etc., din care se construiesc pereții unor case. Tinda a fost împărțită în două printr-un zid de paiantă. STANCU, D. 437. Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe de paiantă, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ȘC. 15. La mijloc casa ruinată, în ale căreia ziduri se vedea pe ici, pe colo paianta. SLAVICI, N. I 268. 2. Fiecare dintre barele de lemn care proptesc stîlpii scheletului caselor țărănești. – Pl. și paiente (MACEDONSKI, O.III 50). – Variantă: paiant, paianturi (PAMFILE, I. C. 184), s. n.

paiántă s. f., g.-d. art. paiántei; pl. paiánte

paiántă s. f., pl. paiánte

paiántă (paiánte), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. – Megl. paiantă. Tc. payanda, din per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.

PAIÁNTĂ ~e f. 1) Schelet (din două rânduri) de lemn umplut cu material de construcție, care alcătuiește peretele unei clădiri. 2) Perete construit dintr-un astfel de schelet. /<turc. payanda

paiantă f. bârne ce proptesc stâlpii clădirii și printre cari rămân ochiuri umplute cu zid, alcătuind pereții unei case. [Turc. PAYANTA, sprijin].

paĭántă f., pl. e (turc. paĭanta, -nda, [d. pers. paĭende, sprijin], sîrb. paĭanta). Pĭesă de lemn oblică între stîlpiĭ unuĭ părete [!] (spațiile goale se umplu cu zid saŭ cu vălătucĭ): o casă în paĭante saŭ în paĭantă. – Și paĭant n. (pl. e și urĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PAIÁNTĂ s. (CONSTR.) chezaș. (Pe ~ se sprijină stîlpii unor case țărănești.)

Intrare: paiantă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paiantă paianta
plural paiante paiantele
genitiv-dativ singular paiante paiantei
plural paiante paiantelor
vocativ singular
plural