dexonline

PĂCURĂRIȚĂ, păcurărițe, s. f. (Înv. și reg.) Soția păcurarului¹; ciobăniță, păstoriță. – Păcurar¹ + suf. -iță.

păcurărit², ~ă a [At: MARIAN, Î. 504 / Pl: ~iți, ~e / E: păcură] (Reg) 1 Plin de păcură (2). 2 Negru ca păcura. 3 (Pex) Murdar.

păcurăriță sf [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 161 / Pl: ~țe / E: păcurar¹ + -iță] (Îrg) Ciobăniță.

PĂCURĂRIȚĂ, păcurărițe, s. f. Soția păcurarului a păstorului; păstoriță.

păcurăriță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. păcurăriței; pl. păcurărițe

păcurăriță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. păcurăriței; pl. păcurărițe

păcurăriță s. f., g.-d. art. păcurăriței; pl. păcurărițe

PĂCURĂRIȚĂ s. v. ciobăniță, păstoriță.

păcurăriță s. v. CIOBĂNIȚĂ. PĂSTORIȚĂ.

păcurărit², păcurărită, adj. (reg.) plin de păcură, negru ca păcura; murdar.

Intrare: păcurărit (adj.)

păcurărit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	păcurărit	păcurăritul păcurăritu‑	păcurărită	păcurărita
nominativ-acuzativ	plural	păcurăriți	păcurăriții	păcurărite	păcurăritele
genitiv-dativ	singular	păcurărit	păcurăritului	păcurărite	păcurăritei
genitiv-dativ	plural	păcurăriți	păcurăriților	păcurărite	păcurăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: păcurăriță

substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	păcurăriță	păcurărița
nominativ-acuzativ	plural	păcurărițe	păcurărițele
genitiv-dativ	singular	păcurărițe	păcurăriței
genitiv-dativ	plural	păcurărițe	păcurărițelor
vocativ	singular	păcurăriță păcurărițo
vocativ	plural	păcurărițelor

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.