PACIENȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.

pacient, ~ă [At: CUCIURAN, D. 11/12 / V: (înv) ~iinte, pati~, patiente^[1] / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat paciens, -ntis, fr patient, ger Patient] 1 smf Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic. 2 smf (Înv) Persoană supusă unui supliciu. 3 a (Asr; d. oameni) Care are sau manifestă răbdare Si: calm, îngăduitor, răbdător. 4 a (Pex; înv; d. acțiuni) Care este făcut cu răbdare Si: perseverent, stăruitor. 5 a (Reg; d. oameni) Căruia îi place liniștea și buna înțelegere între oameni Si: pașnic. 6 a (Pex) Împăciuitor. 7 sm (Buc) Judecător de pace (9).

paciență sf [At: HELIADE, O. I, 231 / P: ~ci-en~ / V: (înv) ~iință, pați~ / Pl: ~țe / E: lat patientia, fr patience] (Asr) 1 Răbdare. 2 Îngăduință.

paciinte smf, a vz pacient

paciință sf vz paciență

pațient^[1], ~ă smf, a vz pacient

pațiente^[1] sm vz pacient

pațiență sf vz paciență

PACIENȚĂ, paciențe, s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.

PACIENT¹, -Ă, pacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care are (sau manifestă) răbdare, care este făcut cu răbdare. Toate aspirațiile de a se face folositor lumii, printr-o muncă pacientă și dezinteresată, pe ea n-o mișcă și n-o încălzesc de loc. VLAHUȚĂ, O. AL. II 190.

PACIENT², -Ă, pacienți, -te, s. m. și f. Persoană bolnavă, care se găsește în tratamentul unui medic. O pacientă, slabă de tot, gros îmbrăcată, cu ochii cercănați, stă în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. III 195. ◊ (Învechit) Persoană supusă unui supliciu; martir. (În forma pațient) Călăul n-avea decît să învîrtească grindeiul ca să sugrume pre pațient. NEGRUZZI, S. I 311. Variantă: pațiant, -ă s. m. și f.

PACIENȚĂ s. f. (Franțuzism) Răbdare, îngăduință. Trebuie să abuzez de paciența d-tale și să-ți povestesc o mică întîmplare absolut veridică. CARAGIALE, O. VII 295. – Variantă: paciință s. f.

PACIINȚĂ s. f. v. paciență.

PAȚIENT, -Ă s. m. și f. v. pacient.

PACIENT, -Ă adj. (Liv.) Răbdător. // s.m. și f. Bolnav care se află în tratamentul unui medic. [Pron. -ci-ent, var. pațient, -ă s.m. și f. / < lat. patiens, cf. it. paziente, fr. patient, germ. Patient].

PACIENȚĂ s.f. Răbdare. [Var. pațiență s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience].

PAȚIENT, -Ă s.m. și f. v. pacient.

PAȚIENȚĂ s.f. v. paciență.

PACIENT, -Ă I. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic. II. adj. răbdător, îngăduitor. (< fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

PACIENȚĂ s. f. răbdare; îngăduință. (< lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)

PACIENT¹ ~tă (~ți, ~te) livr. Care este plin de răbdare; răbdător. [Sil. -ci-ent] /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

PACIENT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană supusă unui tratament medical din partea medicului. 2) Persoană supusă unui supliciu; martir. /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

PACIENȚĂ f. livr. Caracter pacient; răbdare. [Sil. ci-en-] /<lat. patientia, fr. patience

pacient a. răbdător. ║ m. om bolnav, și în special cel ce are să sufere o operațiune chirurgicală.

paciență f. răbdare.

*paciént, -ă adj. (fr. patient, lat. pátiens, -éntis, d. pati, a suferi. V. pățesc). Răbdător, care are răbdare. Subst. Bolnav (în raport cu medicu): chirurgu operă un pacient.

*paciénță f., pl. e (fr. patience, lat. patientia. V. pasians). Răbdare, calitatea de a nu te plictisi de un lucru.

PACIENȚĂ s. f. (Livr.) Virtute ce constă în a suporta cu răbdare, îngăduință și calm neplăcerile. – Din lat. patientia „supunere”, fr. patience.

pacient² (răbdător) (livr.) (desp. -ci-ent) adj. m., pl. pacienți; f. pacientă, pl. paciente

pacient¹ (desp. -ci-ent) s. m., pl. pacienți

pacientă (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. pacientei; pl. paciente

paciență (livr.) (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. pacienței corectat(ă)

!pacient¹ (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. pacienți; f. pacientă, pl. paciente

pacient² (-ci-ent) s. m., pl. pacienți

pacientă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. pacientei; pl. paciente

paciență (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. pacienței

pacient s. m., adj. m. (sil. -ci-ent), pl. pacienți; f. sg. pacientă, pl. paciente

paciență s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. pacienței

pacient.

paciență (paciențe), s. f. – Răbdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasență (var. pasiență, pasianț, înv. pasians), s. f. (combinare a cărților de joc pentru a vedea dacă se împlinește o dorință a jucătorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impaciență, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se neliniști).

PACIENT s. m. (cf. lat. patiens, it. paziente, fr. patient, germ. Patient): cel care suferă acțiunea exprimată de verb. P. constituie unul din cei doi poli ai acțiunii, alături de agent (v.), și anume obiectul care suferă această acțiune, punctul de sosire al acțiunii.

pacientă, paciente s. f. prostituată.

PACIENT adj. v. perseverent, răbdător, stăruitor, tenace.

PACIENT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

PACIENȚĂ s. v. răbdare.

PACIENT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

pacient adj. v. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. STĂRUITOR. TENACE.

paciență s. v. RĂBDARE.

Pacient ≠ impacient

Paciență ≠ impaciență