pacienta vi [At: CADE / P: ~ci-en~ / Pzi: ~tez / E: fr patienter] (Frr) A fi răbdător.

PACIENȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.

pacient, ~ă [At: CUCIURAN, D. 11/12 / V: (înv) ~iinte, pati~, patiente^[1] / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat paciens, -ntis, fr patient, ger Patient] 1 smf Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic. 2 smf (Înv) Persoană supusă unui supliciu. 3 a (Asr; d. oameni) Care are sau manifestă răbdare Si: calm, îngăduitor, răbdător. 4 a (Pex; înv; d. acțiuni) Care este făcut cu răbdare Si: perseverent, stăruitor. 5 a (Reg; d. oameni) Căruia îi place liniștea și buna înțelegere între oameni Si: pașnic. 6 a (Pex) Împăciuitor. 7 sm (Buc) Judecător de pace (9).

paciență sf [At: HELIADE, O. I, 231 / P: ~ci-en~ / V: (înv) ~iință, pați~ / Pl: ~țe / E: lat patientia, fr patience] (Asr) 1 Răbdare. 2 Îngăduință.

paciință sf vz paciență

pațient^[1], ~ă smf, a vz pacient

pațiență sf vz paciență

PACIENȚĂ, paciențe, s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.

PACIENT², -Ă, pacienți, -te, s. m. și f. Persoană bolnavă, care se găsește în tratamentul unui medic. O pacientă, slabă de tot, gros îmbrăcată, cu ochii cercănați, stă în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. III 195. ◊ (Învechit) Persoană supusă unui supliciu; martir. (În forma pațient) Călăul n-avea decît să învîrtească grindeiul ca să sugrume pre pațient. NEGRUZZI, S. I 311. Variantă: pațiant, -ă s. m. și f.

PACIENT¹, -Ă, pacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care are (sau manifestă) răbdare, care este făcut cu răbdare. Toate aspirațiile de a se face folositor lumii, printr-o muncă pacientă și dezinteresată, pe ea n-o mișcă și n-o încălzesc de loc. VLAHUȚĂ, O. AL. II 190.

PACIENȚĂ s. f. (Franțuzism) Răbdare, îngăduință. Trebuie să abuzez de paciența d-tale și să-ți povestesc o mică întîmplare absolut veridică. CARAGIALE, O. VII 295. – Variantă: paciință s. f.

PACIINȚĂ s. f. v. paciență.

PAȚIENT, -Ă s. m. și f. v. pacient.

PACIENT, -Ă adj. (Liv.) Răbdător. // s.m. și f. Bolnav care se află în tratamentul unui medic. [Pron. -ci-ent, var. pațient, -ă s.m. și f. / < lat. patiens, cf. it. paziente, fr. patient, germ. Patient].

PACIENȚĂ s.f. Răbdare. [Var. pațiență s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience].

PAȚIENT, -Ă s.m. și f. v. pacient.

PAȚIENȚĂ s.f. v. paciență.

PACIENT, -Ă I. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic. II. adj. răbdător, îngăduitor. (< fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

PACIENȚĂ s. f. răbdare; îngăduință. (< lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)

PACIENT¹ ~tă (~ți, ~te) livr. Care este plin de răbdare; răbdător. [Sil. -ci-ent] /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

PACIENT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană supusă unui tratament medical din partea medicului. 2) Persoană supusă unui supliciu; martir. /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

PACIENȚĂ f. livr. Caracter pacient; răbdare. [Sil. ci-en-] /<lat. patientia, fr. patience

pacient a. răbdător. ║ m. om bolnav, și în special cel ce are să sufere o operațiune chirurgicală.

paciență f. răbdare.

*paciént, -ă adj. (fr. patient, lat. pátiens, -éntis, d. pati, a suferi. V. pățesc). Răbdător, care are răbdare. Subst. Bolnav (în raport cu medicu): chirurgu operă un pacient.

*paciénță f., pl. e (fr. patience, lat. patientia. V. pasians). Răbdare, calitatea de a nu te plictisi de un lucru.

PACIENȚĂ s. f. (Livr.) Virtute ce constă în a suporta cu răbdare, îngăduință și calm neplăcerile. – Din lat. patientia „supunere”, fr. patience.

pacient² (răbdător) (livr.) (desp. -ci-ent) adj. m., pl. pacienți; f. pacientă, pl. paciente

pacientă (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. pacientei; pl. paciente

paciență (livr.) (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. pacienței corectat(ă)

!pacient¹ (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. pacienți; f. pacientă, pl. paciente

pacientă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. pacientei; pl. paciente

paciență (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. pacienței

pacient s. m., adj. m. (sil. -ci-ent), pl. pacienți; f. sg. pacientă, pl. paciente

paciență s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. pacienței

pacient.

paciență (paciențe), s. f. – Răbdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasență (var. pasiență, pasianț, înv. pasians), s. f. (combinare a cărților de joc pentru a vedea dacă se împlinește o dorință a jucătorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impaciență, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se neliniști).

pacientă, paciente s. f. prostituată.

PACIENT adj. v. perseverent, răbdător, stăruitor, tenace.

PACIENT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

PACIENȚĂ s. v. răbdare.

PACIENT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

pacient adj. v. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. STĂRUITOR. TENACE.

paciență s. v. RĂBDARE.

Pacient ≠ impacient

Paciență ≠ impaciență