opțiuni

2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente.

PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente.

pacient, ~ă [At: CUCIURAN, D. 11/12 / V: (înv) ~iinte, pati~, patiente[1] / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat paciens, -ntis, fr patient, ger Patient] 1 smf Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic. 2 smf (Înv) Persoană supusă unui supliciu. 3 a (Asr; d. oameni) Care are sau manifestă răbdare Si: calm, îngăduitor, răbdător. 4 a (Pex; înv; d. acțiuni) Care este făcut cu răbdare Si: perseverent, stăruitor. 5 a (Reg; d. oameni) Căruia îi place liniștea și buna înțelegere între oameni Si: pașnic. 6 a (Pex) Împăciuitor. 7 sm (Buc) Judecător de pace (9).

  1. Referința încrucișată recomandă ultimele două variante în forma pați~, respectiv pațiente. — LauraGellner

PACIÉNT2, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f. Persoană bolnavă, care se găsește în tratamentul unui medic. O pacientă, slabă de tot, gros îmbrăcată, cu ochii cercănați, stă în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. III 195. ◊ (Învechit) Persoană supusă unui supliciu; martir. (În forma pațient) Călăul n-avea decît să învîrtească grindeiul ca să sugrume pre pațient. NEGRUZZI, S. I 311. Variantă: pațiánt, -ă s. m. și f.

PACIÉNT1, -Ă, pacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care are (sau manifestă) răbdare, care este făcut cu răbdare. Toate aspirațiile de a se face folositor lumii, printr-o muncă pacientă și dezinteresată, pe ea n-o mișcă și n-o încălzesc de loc. VLAHUȚĂ, O. A. III 190.

PACIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Răbdător. // s.m. și f. Bolnav care se află în tratamentul unui medic. [Pron. -ci-ent, var. pațient, -ă s.m. și f. / < lat. patiens, cf. it. paziente, fr. patient, germ. Patient].

PACIÉNT, -Ă I. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic. II. adj. răbdător, îngăduitor. (< fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

PACIÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană supusă unui tratament medical din partea medicului. 2) Persoană supusă unui supliciu; martir. /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

PACIÉNT1 ~tă (~ți, ~te) livr. Care este plin de răbdare; răbdător. [Sil. -ci-ent] /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

pacient a. răbdător. ║ m. om bolnav, și în special cel ce are să sufere o operațiune chirurgicală.

*paciént, -ă adj. (fr. patient, lat. pátiens, -éntis, d. pati, a suferi. V. pățesc). Răbdător, care are răbdare. Subst. Bolnav (în raport cu medicu): chirurgu operă un pacient.

paciinte smf, a vz pacient

pațient[1], ~ă smf, a vz pacient

  1. În definiția principală, varianta de față are forma: patient, posibil greșit tipărită — LauraGellner

pațiente[1] sm vz pacient

  1. În definiția principală, varianta de față are forma: patiente, posibil greșit tipărită — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paciént2 (-ci-ent) s. m., pl. paciénți

!paciént1 (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. paciénți; f. paciéntă, pl. paciénte

paciént s. m., adj. m. (sil. -ci-ent), pl. paciénți; f. sg. paciéntă, pl. paciénte

pacient.

paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PACIÉNT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

PACIÉNT adj. v. perseverent, răbdător, stăruitor, tenace.

arată toate definițiile

Intrare: pacient (adj.)
pacient adjectiv
  • silabație: -ci-ent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacient
  • pacientul
  • pacientu‑
  • pacientă
  • pacienta
plural
  • pacienți
  • pacienții
  • paciente
  • pacientele
genitiv-dativ singular
  • pacient
  • pacientului
  • paciente
  • pacientei
plural
  • pacienți
  • pacienților
  • paciente
  • pacientelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pacient (s.m.)
  • silabație: -ci-ent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacient
  • pacientul
  • pacientu‑
plural
  • pacienți
  • pacienții
genitiv-dativ singular
  • pacient
  • pacientului
plural
  • pacienți
  • pacienților
vocativ singular —
plural —
paciinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)