PACIÉNT², -Ă, pacienți, -te, s. m. și f. Persoană bolnavă, care se găsește în tratamentul unui medic. O pacientă, slabă de tot, gros îmbrăcată, cu ochii cercănați, stă în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. III 195. ◊ (Învechit) Persoană supusă unui supliciu; martir. (În forma pațient) Călăul n-avea decît să învîrtească grindeiul ca să sugrume pre pațient. NEGRUZZI, S. I 311. Variantă: pațiánt, -ă s. m. și f.

PACIÉNT¹, -Ă, pacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care are (sau manifestă) răbdare, care este făcut cu răbdare. Toate aspirațiile de a se face folositor lumii, printr-o muncă pacientă și dezinteresată, pe ea n-o mișcă și n-o încălzesc de loc. VLAHUȚĂ, O. A. III 190.

PACIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Răbdător. // s.m. și f. Bolnav care se află în tratamentul unui medic. [Pron. -ci-ent, var. pațient, -ă s.m. și f. / < lat. patiens, cf. it. paziente, fr. patient, germ. Patient].

PACIÉNT, -Ă I. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic. II. adj. răbdător, îngăduitor. (< fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

PACIÉNT¹ ~tă (~ți, ~te) livr. Care este plin de răbdare; răbdător. [Sil. -ci-ent] /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

PACIÉNT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană supusă unui tratament medical din partea medicului. 2) Persoană supusă unui supliciu; martir. /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

pacient a. răbdător. ║ m. om bolnav, și în special cel ce are să sufere o operațiune chirurgicală.

*paciént, -ă adj. (fr. patient, lat. pátiens, -éntis, d. pati, a suferi. V. pățesc). Răbdător, care are răbdare. Subst. Bolnav (în raport cu medicu): chirurgu operă un pacient.

!paciént¹ (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. paciénți; f. paciéntă, pl. paciénte

paciént² (-ci-ent) s. m., pl. paciénți

paciént s. m., adj. m. (sil. -ci-ent), pl. paciénți; f. sg. paciéntă, pl. paciénte

paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte

PACIÉNT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

PACIÉNT adj. v. perseverent, răbdător, stăruitor, tenace.

pacient adj. v. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. STĂRUITOR. TENACE.

PACIENT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

Pacient ≠ impacient

PACIÉNT s. m. (cf. lat. patiens, it. paziente, fr. patient, germ. Patient): cel care suferă acțiunea exprimată de verb. P. constituie unul din cei doi poli ai acțiunii, alături de agent (v.), și anume obiectul care suferă această acțiune, punctul de sosire al acțiunii.

pacientă, paciente s. f. prostituată.