17 definiții pentru părtinitor părtenitor părtinitoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.

părtinitor, ~oare [At: MINEIUL (1776), 14v2/30 / V: (înv) ~ten~, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: părtini + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care favorizează în mod conștient pe cineva Si: (rar) parțial2, (reg) părtăluitor, (înv) ocrotitor, protector Vz subiectiv. 3 a (Înv; d. circumstanțe) Favorabil. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care participă la ceva. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care contribuie la ceva.

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva, care ține partea cuiva (în dauna altuia). Locuitorii de pe la multe răzeșii nu s-au împroprietărit, din cauză că în comisiunea ad-hoc au fost oameni părtinitori. I. IONESCU, D. 202.

PĂRTINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în opoziție cu nepărtinitor) Care părtinește; care ține parte cuiva; parțial. /a părtini + suf. ~tor

părtinitor a. și m. parțial, care ține partea cuiva în paguba altuia: un judecător nu trebuie să fie niciodată părtinitor.

părtinitór, -oáre adj. Care părtinește, parțial.

părtenitor, ~oare a vz părtinitor

părtinitoriu, ~orie a vz părtinitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părtinitoáre

părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părtinitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRTINITÓR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.

PĂRTINITÓR adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.

PĂRTINITÓR adj. partizan, parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~oare.)

părtinitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR.

părtinitor adj. v. BINEFĂCĂTOR. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.

PĂRTINITOR adj. parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~.)

Părtinitor ≠ imparțial

Intrare: părtinitor
părtinitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtinitor
  • părtinitorul
  • părtinitoru‑
  • părtinitoare
  • părtinitoarea
plural
  • părtinitori
  • părtinitorii
  • părtinitoare
  • părtinitoarele
genitiv-dativ singular
  • părtinitor
  • părtinitorului
  • părtinitoare
  • părtinitoarei
plural
  • părtinitori
  • părtinitorilor
  • părtinitoare
  • părtinitoarelor
vocativ singular
plural
părtenitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părtinitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)