13 definiții pentru părtini părteni părtina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.

părtini [At: URECHE, L. 68 / V: (înv; cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: părtean] 1 vt (C. i. oameni) A avantaja în mod conștient în dauna altcuiva Si: a favoriza, (îrg) a părăsi (1), (înv) a părtui, (reg) a părtălui. 2 vi (Înv; udp „la”) A participa în folosul cuiva sau a ceva Si: a contribui. 3 vt (Îvr) A face părtaș (1). 4 vi (Înv) A împărtăși aceeași soartă cu cineva.

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja pe cineva în dauna altuia, a se purta părtinitor față de cineva, a ține partea cuiva. Să întrebe pe profesor, care, ca străin, nu putea să părtinească, pe nimeni. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

A PĂRTINÍ ~ésc tranz. (persoane) A susține în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte

părtinì v. a fi părtinitor. [Derivat analogic din parte (cf. conteni, mărgini, etc.)].

părteni[1] v vz părtini

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

*părtinésc v. tr. (d. *părtean, partizan). Țin parte cuĭva, îs parțial cu el. V. intr. Vechĭ. Contribuĭ. – Și părtésc (Ur. Dos.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părtiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 părtineáscă

părtiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părtineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

PĂRTINI vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

Intrare: părtini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părtini
  • părtinire
  • părtinit
  • părtinitu‑
  • părtinind
  • părtinindu‑
singular plural
  • părtinește
  • părtiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părtinesc
(să)
  • părtinesc
  • părtineam
  • părtinii
  • părtinisem
a II-a (tu)
  • părtinești
(să)
  • părtinești
  • părtineai
  • părtiniși
  • părtiniseși
a III-a (el, ea)
  • părtinește
(să)
  • părtinească
  • părtinea
  • părtini
  • părtinise
plural I (noi)
  • părtinim
(să)
  • părtinim
  • părtineam
  • părtinirăm
  • părtiniserăm
  • părtinisem
a II-a (voi)
  • părtiniți
(să)
  • părtiniți
  • părtineați
  • părtinirăți
  • părtiniserăți
  • părtiniseți
a III-a (ei, ele)
  • părtinesc
(să)
  • părtinească
  • părtineau
  • părtini
  • părtiniseră
părteni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părtina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

părtini părteni părtina

  • 1. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avantaja attach_file un exemplu
    exemple
    • Să întrebe pe profesor, care, ca străin, nu putea să părtinească, pe nimeni. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • parte
    surse: DEX '98 DEX '09