2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

părtici sf [At: (a. 1672) IORGA, S. D. VII, 34 / V: ~cea (css) / Pl: ~cele / E: parte + -icică] 1-16 (Șhp) Parte (1-2, 26-28, 36, 50-51) (mică). 17 (Reg) Anafură. 18 (Spc; înv) Moleculă. 19 (Spc; înv) Particulă.

PĂRTICEA, -ICĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui parte.Parte + suf. -icea, -icică.

PĂRTICEA, -ICĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui parte.Parte + suf. -icea, -icică.

părticea sf vz părticică

PĂRTICEA, -ICĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui parte. 1. v. parte (I 1). Fiecare clăcaș va primi părticica lui de pămînt. CAMIL PETRESCU, O. II 283. [Proprietarul] nu are dreptul de a deposeda, pe țărani de părticelele lor de pămînt. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. 2. v. parte (I 3). Mult-puțin ce-am cîștigat, Părticica nu și-a luat; S-a. supărat ș-a plecat. TEODORESCU, P. P. 559.

părticeá (vest) și -cícă (est) f., pl. ele (d. parte orĭ d. lat. *particella, de unde și it. particella și fr. parcelle. V. particulă și parcelă). Parte mică din orĭ-ce: părticică de moșie, de avere, de postav, de pîne. Bucățică de prescură care, după ce s’a tăĭat agnețu, se taĭe și se dă credincĭosuluĭ care o cere. V. cest 1, meridă, țencușe.

Ortografice DOOM

părtici s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele

părtici s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele, art. părticelele

părtici s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele

părticică, -cele.

Sinonime

PĂRTICI s. v. anafură, moleculă.

părtici s. v. ANAFURĂ. MOLECULĂ.

Intrare: părticică
părticică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtici
  • părticica
plural
  • părticele
  • părticelele
genitiv-dativ singular
  • părticele
  • părticelei
plural
  • părticele
  • părticelelor
vocativ singular
plural
Intrare: părticea / părticică
părticea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părticea
  • părticeaua
plural
  • părticele
  • părticelele
genitiv-dativ singular
  • părticele
  • părticelei
plural
  • părticele
  • părticelelor
vocativ singular
plural
părticică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtici
  • părticica
plural
  • părticele
  • părticelele
genitiv-dativ singular
  • părticele
  • părticelei
plural
  • părticele
  • părticelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

părticea, părticele / părtici, părticelesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare clăcaș va primi părticica lui de pămînt. CAMIL PETRESCU, O. II 283. DLRLC
    • format_quote [Proprietarul] nu are dreptul de a deposeda pe țărani de părticelele lor de pămînt. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. DLRLC
    • format_quote Mult-puțin ce-am cîștigat, Părticica nu și-a luat; S-a. supărat ș-a plecat. TEODORESCU, P. P. 559. DLRLC
etimologie:
  • Parte + -icea, -icică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „părticică” (19 clipuri)
Clipul 1 / 19