2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLMUÍRE, pălmuiri, s. f. Acțiunea de a pălmui.V. pălmui.

PĂLMUÍRE, pălmuiri, s. f. Acțiunea de a pălmui.V. pălmui.

pălmuire sf [At: MINEIUL (1776), 123v1/2 / Pl: ~ri / E: pălmui] 1 Lovire cu palma1 (1) a obrazului cuiva Si: pălmire (1), pălmuială (1). 2 Bătaie cu palma1 (47) Si: pălmire (2), pălmuială (2). 3 (Îvr) Măsurare cu palma1.

PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui.

PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui.

pălmui vt [At: LB / Pzi: ~esc, (rar) păl~ / E: palmă1 + -ui] 1 A lovi cu palma1 (1) obrazul cuiva Si: (reg) a pălmăli (1), a pălmălui (1), a pălmăzui (1), a pălmi (1). 2 A bate cu palma1 (47) Si: (reg) a pălmăli (2), a pălmălui (2), a pălmăzui (2), a pălmi (2). 3 (Îvr) A măsura cu palma1 (50).

PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi (pe cineva) cu palmele peste obraz, a da (cuiva) palme. Te-am pălmuit pentru fapta ce ai făcut. ISPIRESCU, L. 47. ◊ (Metaforic) E lung cel șir de osîndiți! Pe vînăta lor față Necontenit sînt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață. ALECSANDRI, P. III 269. ◊ Fig. El vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. II 270.

A PĂLMUÍ ~iésc tranz. A lovi cu palma (mai ales peste obraz). /palmă + suf. ~ui

A SE PĂLMUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu palma (unul cu altul). /palmă + suf. ~ui

pălmuì v. 1. a da, a trage palme; 2. fig. a lovi: pălmuiți de un crivăț plin de ghiață AL.

pălmuĭésc v. tr. (d. palmă). Lovesc cu palma, lovesc peste obraz: crivățu ne pălmuĭa. Fig. Înfrîng moralmente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pălmuíre s. f., g.-d. art. pălmuírii; pl. pălmuíri

pălmuíre s. f., g.-d. art. pălmuírii; pl. pălmuíri

pălmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiésc, imperf. 3 sg. pălmuiá; conj. prez. 3 pălmuiáscă

pălmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiésc, imperf. 3 sg. pălmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pălmuiáscă

pălmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiesc, conj. pălmuiască)

pălmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂLMUÍRE s. pălmuială, (reg.) pălmire, (fig.) cârpire, (pop. fig.) fățuială, fățuire.

PĂLMUIRE s. pălmuială, (reg.) pălmire, (pop. fig.) fățuială, fățuire.

PĂLMUÍ vb. (reg.) a pălmălui, a pălmi, (Mold.) a lepși, (prin Mold. și Transilv.) a șlepcui, (fig.) a cârpi, (pop. fig.) a fățui. (De ce mă ~?)

PĂLMUI vb. (reg.) a pălmălui, a pălmi, (Mold.) a lepși, (prin Mold. și Transilv.) a șlepcui, (fig.) a cîrpi, (pop. fig.) a fățui. (De ce mă ~?)

Intrare: pălmuire
pălmuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălmuire
  • pălmuirea
plural
  • pălmuiri
  • pălmuirile
genitiv-dativ singular
  • pălmuiri
  • pălmuirii
plural
  • pălmuiri
  • pălmuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pălmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălmui
  • pălmuire
  • pălmuit
  • pălmuitu‑
  • pălmuind
  • pălmuindu‑
singular plural
  • pălmuiește
  • pălmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălmuiesc
(să)
  • pălmuiesc
  • pălmuiam
  • pălmuii
  • pălmuisem
a II-a (tu)
  • pălmuiești
(să)
  • pălmuiești
  • pălmuiai
  • pălmuiși
  • pălmuiseși
a III-a (el, ea)
  • pălmuiește
(să)
  • pălmuiască
  • pălmuia
  • pălmui
  • pălmuise
plural I (noi)
  • pălmuim
(să)
  • pălmuim
  • pălmuiam
  • pălmuirăm
  • pălmuiserăm
  • pălmuisem
a II-a (voi)
  • pălmuiți
(să)
  • pălmuiți
  • pălmuiați
  • pălmuirăți
  • pălmuiserăți
  • pălmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pălmuiesc
(să)
  • pălmuiască
  • pălmuiau
  • pălmui
  • pălmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pălmuire

  • 1. Acțiunea de a pălmui.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi pălmui
    surse: DEX '98 DEX '09

pălmui

  • 1. A lovi pe cineva cu palma peste obraz, a da cuiva palme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Te-am pălmuit pentru fapta ce ai făcut. ISPIRESCU, L. 47.
      surse: DLRLC
    • metaforic E lung cel șir de osîndiți! Pe vînăta lor față Necontenit sînt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață. ALECSANDRI, P. III 269.
      surse: DLRLC
    • figurat El vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. II 270.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Palmă + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98