11 definiții pentru pălăvrăgeală palavrageală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavrageálă s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală.

PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavrageálă s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală.

pălăvrăgea sf [At: CV 1949 nr. 6, 2 / V: palav~ / Pl: ~eli / E: pălăvrăgi + -eală] 1 Discuție despre lucruri lipsite de importanță Si: flecăreală, trăncăneală, (reg) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit1 (1). 2 Vorbă multă și fără rost Si: flecăreală, trăncăneală, vorbărie.

PĂLĂVRĂGEÁLĂ s. f. v. palavrageală.

PĂLĂVRĂGEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PĂLĂVRĂGI. 2) Discuție fără rost, lipsită de importanță. /a pălăvrăgi + suf. ~eală

PALAVRAGEÁLĂ s. f. v. pălăvrăgeală.

PALAVRAGEÁLĂ s. f. v. pălăvrăgeală.

palavragea sf vz pălăvrăgeală

PALAVRAGEÁLĂ, palavrageli, s. f. Faptul de a palavragi; vorbărie, flecăreală. – Variantă: pălăvrăgeálă s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pălăvrăgeálă (fam.) (-lă-vră-) s. f., g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli

pălăvrăgeálă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂLĂVRĂGEÁLĂ s. v. flecăreală.

PĂLĂVRĂGEA s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)

Intrare: pălăvrăgeală
pălăvrăgeală substantiv feminin
  • silabație: pă-lă-vră- info
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălăvrăgea
  • pălăvrăgeala
plural
  • pălăvrăgeli
  • pălăvrăgelile
genitiv-dativ singular
  • pălăvrăgeli
  • pălăvrăgelii
plural
  • pălăvrăgeli
  • pălăvrăgelilor
vocativ singular
plural
palavrageală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palavragea
  • palavrageala
plural
  • palavrageli
  • palavragelile
genitiv-dativ singular
  • palavrageli
  • palavragelii
plural
  • palavrageli
  • palavragelilor
vocativ singular
plural

pălăvrăgeală palavrageală

etimologie:

  • Pălăvrăgi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09