10 definiții pentru pălărier pălărear


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂRIÉR, pălărieri, s. m. Persoană care confecționează, repară, curăță sau vinde pălării. [Pr.: -ri-er] – Pălărie + suf. -er.

PĂLĂRIÉR, pălărieri, s. m. Persoană care confecționează, repară, curăță sau vinde pălării. [Pr.: -ri-er] – Pălărie + suf. -er.

pălărier, ~ă smf [At: (a. 1793) IORGA, S. D. XII, 116 / V: (înv) ~rear / P: ~ri-er / Pl: ~i, ~e / E: pălărie + -ar] 1-3 Persoană care (confecționează,) (repară sau) vinde pălării (1) Si: (reg) pălăriaș (1-3).

PĂLĂRIÉR, pălărieri, s. m. Persoană care confecționează, repară, curăță sau vinde pălării. – Pronunțat: -ri-er.

PĂLĂRIÉR ~i m. 1) Meșter de pălării. 2) Negustor de pălării. [Sil. -ri-er] /pălărie + suf. ~er

pălărier m. cel ce face sau vinde pălării.

pălăriér m. Fabricant orĭ vînzător de pălăriiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pălăriér (-ri-er) s. m., pl. pălăriéri

pălăriér s. m. (sil. -ri-er), pl. pălăriéri

Intrare: pălărier
  • silabație: -ri-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălărier
  • pălărierul
  • pălărieru‑
plural
  • pălărieri
  • pălărierii
genitiv-dativ singular
  • pălărier
  • pălărierului
plural
  • pălărieri
  • pălărierilor
vocativ singular
  • pălărierule
  • pălăriere
plural
  • pălărierilor
pălărear
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pălărier pălărear

  • 1. Persoană care confecționează, repară, curăță sau vinde pălării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Pălărie + sufix -er.
    surse: DEX '98 DEX '09