15 definiții pentru păioară păiere părioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păioa sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 82v/26 / V: (reg) păiere, pări~, pei~, peri~, pui~ / P: ~pă-ioa~ / Pl: ~re, (reg) ~ori / E: ml palliola] (Pop) 1 Văl cu care își învelesc fața femeile de la țară, ca să se apere de soare. 2 Văl de mătase cu care se îmbrobodesc femeile de la țară în zilele de sărbătoare. 3 Țesătură fină și străvezie de in, de bumbac sau de mătase. 4 (Spc) Giulgiu. 5 (Spc) Tifon. 6 Cămașă făcută dintr-un material subțire. 7 (Îvr) Păienjeniș. corectată

PĂIOÁRĂ, păioare, s. f. (Reg.) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. [Pr.: pă-ioa-] – Lat. palliola.

PĂIOÁRĂ, păioare, s. f. (Reg.) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. [Pr.: pă-ioa-] – Lat. palliola.

PĂIOÁRĂ, păioare, s. f. (Regional) Țesătură fină, văl subțire. V. giulgiu. Cest fel de legi au sămănare: Cu cea pre sumțirică (= subțirică) păioară, A păinginului. BUDAI-DELEANU, Ț. 348. Cîrpa-i dalbă păioară, Păioară gălbioară. BIBICESCU, P. P. 239.

PĂIOÁRĂ ~e f. 1) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase. 2) Văl confecționat dintr-o astfel de țesătură. /<lat. palliola

păioară f. Buc. văl: (Domnița) la fereastră s’arată pe obraz cu păioară POP. [Lat. PALLIOLA, mântăluță].

păĭoáră (oa dift.) f., pl. e (lat. palliola, pl. [considerat ca f. sing.], d. palliolum, dim. d. pallium, manta, gĭulgĭ, macat. V. paliez). Est. Nord. Văl, hobot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păioáră (reg.) (-ioa-) s. f., g.-d. art. păioárei; pl. păioáre

păioáră s. f. (sil. -ioa-), g.-d. art. păioárei; pl. păioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂIOÁRĂ s. v. giulgiu, lințoliu, păienjeniș, pânză, plasă.

păioa s. v. GIULGIU. LINȚOLIU. PĂIENJENIȘ. PÎNZĂ. PLASĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păioáră (păioáre), s. f. – Giulgiu, văl cu care se acoperă fața morților. Lat. palliǒla (Pușcariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 79.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păioáră, păioare, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea, 1924). – Lat. palliola „togă; giulgiu; cuvertură de pat” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

păioáră, -e, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea 1924). – Lat. palliola.

Intrare: păioară
păioară substantiv feminin
  • silabație: -ioa-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păioa
  • păioara
plural
  • păioare
  • păioarele
genitiv-dativ singular
  • păioare
  • păioarei
plural
  • păioare
  • păioarelor
vocativ singular
plural
păiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.