2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGUBÍT, -Ă, păgubiți, -te, adj. Care a suferit o pagubă. – V. păgubi.

PĂGUBÍT, -Ă, păgubiți, -te, adj. Care a suferit o pagubă. – V. păgubi.

păgubit, ~ă smf, a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: păgubi] 1-2 Păgubaș (1-2).

PĂGUBÍT, -Ă, păgubiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a suferit o pagubă; păgubaș.

PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din pagubă.

PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din pagubă.

păgubi [At: CORESI, EV. 200 / Pzi: ~besc / E: pagubă] 1-2 vt A lipsi pe cineva sau ceva (de un câștig sau) de un bun material. 3 vt A pricinui o pagubă Si: (înv) a nevoi. 4 vt (C. i. un bun material) A pierde. 5 vt (Rar) A distruge. 6 vrp (Îrg) A i se provoca o pagubă. 7 vi (Îrg) A suferi o pierdere. 8 vi (Îrg) A fi lipsit de... 9 vt A aduce un prejudiciu moral. 10 vt A pricinui o știrbire a valorii. 11-12 vtrp (Îvp) A (se) supune judecății Si: a (se) osândi.

PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. lntranz. și refl. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un cîștig. V. pierde. Așa s-a păgubit sărmana capră și de cei doi iezi, da și de cumătru-său, lupul. CREANGĂ, P. 33. De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură, ca altă dată să nu te mai apuci de ea. NEGRUZZI, S. I 251. Unde-am fost, am păgubit. SEVASTOS, C. 85. Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește.Tranz. (Complementul indică o persoană) A cauza cuiva o pagubă sau o pierdere; a lipsi pe cineva de un cîștig sau de un bun al său. Generalul voise numai să arate că și el a fost păgubit de rebeli. REBREANU, R. II 227. Nu le poate conveni, pentru că-i păgubește. CARAGIALE, O. III 151. Să mă păgubească de nu știu cîte fălci de pămînt, pentru ce? ALECSANDRI, T. I 359.

A PĂGUBÍ ~ésc 1. intranz. A suferi o pagubă; a fi în pagubă. 2. tranz. (persoane) A supune unei pagube; a face să sufere o pagubă. /Din pagubă

PĂGUBI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A condamna, a osîndi. Să nu ne păgubeaște pre noi inima noastră. N. TEST. (1648). Pre ei să-i păgubască în păcură. MISC. SEC. XVII, 78r. Păgubĕsk. Damnifico. AC, 359. Pĕgubesku-mĕ. Damnor. AC, 359. Etimologie: pagubă + suf. -i. Vezi si păgubie, păgubitură.

păgubì v. 1. a da de pagubă: scumpul mai mult păgubește; 2. a face să păgubească.

păgubésc v. tr. (vsl. pagubiti, d. gubiti, a perde; rus. pogubitĭ). Pricinuĭesc pagubă: m’aĭ păgubit cu mulțĭ banĭ pin greșelile tăle. Sufer pagubă: am păgubit baniĭ în negoț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păgubí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgubésc, imperf. 3 sg. păgubeá; conj. prez. 3 păgubeáscă

păgubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgubésc, imperf. 3 sg. păgubeá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgubeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂGUBÍT adj. înșelat, (fam.) mofluz. (A ieșit ~.)

PĂGUBIT adj. înșelat, (fam.) mofluz. (A ieșit ~.)

PĂGUBIT s. păgubaș, (înv.) dăunaș.

PĂGUBÍ vb. 1. (înv.) a scădea. (Cel ce dă săracilor, niciodată nu va ~.) 2. v. dăuna.

PĂGUBI vb. (înv.) a scădea. (Cel ce dă săracilor, niciodată nu va ~.)

arată toate definițiile

Intrare: păgubit
păgubit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgubit
  • păgubitul
  • păgubitu‑
  • păgubi
  • păgubita
plural
  • păgubiți
  • păgubiții
  • păgubite
  • păgubitele
genitiv-dativ singular
  • păgubit
  • păgubitului
  • păgubite
  • păgubitei
plural
  • păgubiți
  • păgubiților
  • păgubite
  • păgubitelor
vocativ singular
plural
Intrare: păgubi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păgubi
  • păgubire
  • păgubit
  • păgubitu‑
  • păgubind
  • păgubindu‑
singular plural
  • păgubește
  • păgubiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păgubesc
(să)
  • păgubesc
  • păgubeam
  • păgubii
  • păgubisem
a II-a (tu)
  • păgubești
(să)
  • păgubești
  • păgubeai
  • păgubiși
  • păgubiseși
a III-a (el, ea)
  • păgubește
(să)
  • păgubească
  • păgubea
  • păgubi
  • păgubise
plural I (noi)
  • păgubim
(să)
  • păgubim
  • păgubeam
  • păgubirăm
  • păgubiserăm
  • păgubisem
a II-a (voi)
  • păgubiți
(să)
  • păgubiți
  • păgubeați
  • păgubirăți
  • păgubiserăți
  • păgubiseți
a III-a (ei, ele)
  • păgubesc
(să)
  • păgubească
  • păgubeau
  • păgubi
  • păgubiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păgubit

etimologie:

  • vezi păgubi
    surse: DEX '98 DEX '09

păgubi

  • 1. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pierde antonime: câștiga attach_file 4 exemple
    exemple
    • Așa s-a păgubit sărmana capră și de cei doi iezi, da și de cumătru-său, lupul. CREANGĂ, P. 33.
      surse: DLRLC
    • De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură, ca altă dată să nu te mai apuci de ea. NEGRUZZI, S. I 251.
      surse: DLRLC
    • Unde-am fost, am păgubit. SEVASTOS, C. 85.
      surse: DLRLC
    • Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Generalul voise numai să arate că și el a fost păgubit de rebeli. REBREANU, R. II 227.
        surse: DLRLC
      • Nu le poate conveni, pentru că-i păgubește. CARAGIALE, O. III 151.
        surse: DLRLC
      • Să mă păgubească de nu știu cîte fălci de pămînt, pentru ce? ALECSANDRI, T. I 359.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • pagubă
    surse: DEX '98 DEX '09