10 definiții pentru păgubașă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGUBÁȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aș.

PĂGUBÁȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aș.

păgubaș, ~ă [At: PRAV. 120 / Pl: ~i, ~e / E: pagubă + -aș] 1-4 smf, a (Persoană) care suferă o pagubă (materială sau) morală Si: păgubit2 (1-4), păgubitor (7-10). 5 (Îe) A se lăsa ~ (de ceva sau de cineva) A renunța la ceva sau la cineva.

PĂGUBÁȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. Păgubașul ți l-am spus eu, dar îmi trebuie tîlharul. SEVASTOS, N. 294. Istoria nu adaoge mai departe dacă păgubașele s-au mulțumit numai cu această armonioasă dezdăunare. ODOBESCU, S. III 10. ◊ (Adjectival) Ghiță rămase cuprins de gîndurile omului păgubaș. SLAVICI, N. II 64. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a cauza (cuiva) o pagubă. Dacă-i avea bunătate să mergi d-ta să-i grăiești. poate că nu m-ar lăsa păgubaș. ALECSANDRI, T. I 216. A se lăsa păgubaș de ceva = a renunța (la ceva). La nimic n-au slujit bătaia, ocara. Pînă la urmă... s-a lăsat păgubaș. STANCU, D. 293. Lumea s-a lăsat păgubașă de hoitul lui Manlache și l-a așteptat să iasă singur la mal. POPA, V. 240. A fi (sau a rămîne) păgubaș de cineva sau de ceva = a pierde pe cineva sau ceva, a fi în pagubă. (Ironic) Am izbutit măicuță să facem și acum pe cheful spînului, rămînere-aș păgubaș de dînsul să rămîn și să-l văd cînd mi-oi vedea ceafa. CREANGĂ, P. 227. ◊ (Glumeț) Hoțul de păgubaș, se spune despre un păgubaș care, pe lîngă pagubă, are de suferit și ponoase. N-ai să mai treci prin oraș, De hoții de păgubași. TEODORESCU, P. P. 489.

PĂGUBÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ A se lăsa ~ (de ceva) a renunța (la ceva). /pagubă + suf. ~aș

păgubáș, -ă s. Cel ce sufere paguba. Hoțu de păgubaș, expresiune ironică aplicată cînd tot păgubașu e pedepsit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păgubáșă s. f., art. păgubáșa, g.-d. art. păgubáșei; pl. păgubáșe

păgubáșă s. f., g.-d. art. păgubáșei; pl. păgubáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂGUBÁȘ s. păgubit, (înv.) dăunaș.

PĂGUBAȘ s. păgubit, (înv.) dăunaș.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se lăsa păgubaș expr. a înceta să depună efort, a se opri dintr-o acțiune (fără sorți de izbândă); a renunța la ceva.

Intrare: păgubașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgubașă
  • păgubașa
plural
  • păgubașe
  • păgubașele
genitiv-dativ singular
  • păgubașe
  • păgubașei
plural
  • păgubașe
  • păgubașelor
vocativ singular
  • păgubașă
  • păgubașo
plural
  • păgubașelor

păgubaș, -ă păgubașă

  • 1. Persoană care a suferit o pagubă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dăunaș, -ă păgubit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Păgubașul ți l-am spus eu, dar îmi trebuie tîlharul. SEVASTOS, N. 294.
      surse: DLRLC
    • Istoria nu adaoge mai departe dacă păgubașele s-au mulțumit numai cu această armonioasă dezdăunare. ODOBESCU, S. III 10.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Ghiță rămase cuprins de gîndurile omului păgubaș. SLAVICI, N. II 64.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune verbală A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păgubi attach_file un exemplu
      exemple
      • Dacă-i avea bunătate să mergi d-ta să-i grăiești... poate că nu m-ar lăsa păgubaș. ALECSANDRI, T. I 216.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune verbală A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păgubi attach_file un exemplu
      exemple
      • ironic Am izbutit măicuță să facem și acum pe cheful spînului, rămînere-aș păgubaș de dînsul să rămîn și să-l văd cînd mi-oi vedea ceafa. CREANGĂ, P. 227.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: renunța attach_file 2 exemple
      exemple
      • La nimic n-au slujit bătaia, ocara. Pînă la urmă... s-a lăsat păgubaș. STANCU, D. 293.
        surse: DLRLC
      • Lumea s-a lăsat păgubașă de hoitul lui Manlache și l-a așteptat să iasă singur la mal. POPA, V. 240.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie glumeț Hoțul de păgubaș, se spune despre un păgubaș care, pe lângă pagubă, are de suferit și ponoase.
      exemple
      • N-ai să mai treci prin oraș, De hoții de păgubași. TEODORESCU, P. P. 489.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Pagubă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09