12 definiții pentru păgânime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGÂNÍME s. f. Totalitatea păgânilor; mulțime de păgâni; păgânătate; p. restr. turcime. – Păgân + suf. -ime.

PĂGÂNÍME s. f. Totalitatea păgânilor; mulțime de păgâni; păgânătate; p. restr. turcime. – Păgân + suf. -ime.

păgânime [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 76 / Pl: (rar) ~mi / E: păgân + -ime] (Csc) 1-2 Mulțime de păgâni (1, 3). 3-4 Neam păgân (2, 4) Vz păgânitate (5-6). 5 (Prc) Turcime.

PĂGÂNÍME f. (colectiv de la păgân) 1) Totalitate a păgânilor. 2) Mulțime de păgâni. /păgân + suf. ~ime

PĂGÎNÍME, păgînimi, s. f. Totalitatea păgînilor, mulțime de păgîni, păgînătate.

păgîníme f. (d. păgîn). Mulțime de păgînĭ, totalitatea păgînilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păgâníme s. f., g.-d. art. păgânímii

păgâníme s. f., g.-d. art. păgânímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂGÂNÍME s. v. păgânătate.

Intrare: păgânime
păgânime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgânime
  • păgânimea
plural
  • păgânimi
  • păgânimile
genitiv-dativ singular
  • păgânimi
  • păgânimii
plural
  • păgânimi
  • păgânimilor
vocativ singular
plural

păgânime

etimologie:

  • Păgân + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09