11 definiții pentru pădurar pădurariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.

PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.

pădurar sm [At: KLEIN, D. 392 / V: ~riu / Pl: ~i / E: pădure + -ar] 1 Persoană însărcinată cu paza unei păduri (1) Si: (îrg) gornic, (reg) pădurareș, păduraș. 2 (Trs; Mar) Lucrător care muncește la pădure (1). 3 (Zlg; euf) Lup (Canis lupus). 4 (Împ) Păduroi (9).

PĂDURÁR, pădurari, s. m. Păzitor de pădure; gornic. Pe vremuri, Toma pădurarul mă ținuse pe genunchi. C. PETRESCU, S. 143. Între toți oamenii din împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. Dar d-ta, moșule, n-o să ne spui ceva? am zis cătră bătrînul pădurar ce ne primise în gazdă. NEGRUZZI, S. I 245.

PĂDURÁR ~i m. Lucrător care se ocupă cu îngrijirea unei păduri. /pădure + suf. ~ar

pădurár m. (d. pădure). Păzitor de pădure.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂDURÁR s. (înv. și reg.) gornic, (reg.) pădurareș, păduraș, (prin Mold. și Bucov.) berejnic, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv. și Olt.) șumar. (E de profesie ~.)

PĂDURAR s. (înv. și reg.) gornic, (reg.) pădurareș, păduraș, (prin Mold. și Bucov.) berejnic, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv. și Olt.) șumar. (E de profesie ~.)

Intrare: pădurar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădurar
  • pădurarul
  • păduraru‑
plural
  • pădurari
  • pădurarii
genitiv-dativ singular
  • pădurar
  • pădurarului
plural
  • pădurari
  • pădurarilor
vocativ singular
  • pădurarule
  • pădurare
plural
  • pădurarilor
pădurariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pădurar pădurariu

  • 1. Persoană însărcinată cu paza unei păduri.
    exemple
    • Pe vremuri, Toma pădurarul mă ținuse pe genunchi. C. PETRESCU, S. 143.
      surse: DLRLC
    • Între toți oamenii din împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211.
      surse: DLRLC
    • Dar d-ta, moșule, n-o să ne spui ceva? am zis cătră bătrînul pădurar ce ne primise în gazdă. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pădure + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX