2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurărești, adj. (Înv. și reg.) Care aparține păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcurar1 + suf. -esc.

PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurărești, adj. (Înv. și reg.) Care aparține păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcurar1 + suf. -esc.

păcurăresc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: păcurar1 + -esc] 1-4 (Îrg) Care aparține păcurarilor1 (1, 5-7) Si: păstoresc (1-5). 5 (Îs) Câine ~ Câine ciobănesc. 6 Zdravăn.

PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurărești, adj. De păcurar1; ciobănesc, păstoresc. Colibă păcurărească.Dragostea păcurărească [titlu]. COȘBUC, P. II 165.

PĂCURĂRÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru păcurari; de păcurar. /păcurar + suf. ~ar

PĂCURĂRESC adj. (Ban.) Ciobănesc, păstoresc. Pĕkurĕresh. Pastoralis. AC, 359. Etimologie: păcurar + suf. -esc.

PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

păcurări vit [At: LB / Pzi: ~resc / E: păcurar1] (Îrg) 1-2 A păstori (1-2).

A PĂCURĂRÍ ~ésc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupația de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. /Din pacurar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păcurărésc (înv., reg.) adj. m., f. păcurăreáscă; pl. m. și f. păcurăréști

păcurărésc adj. m., f. păcurăreáscă; pl. m. și f. păcurăréști

păcurărí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 să păcurăreáscă

păcurărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcurăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂCURĂRÉSC adj. v. ciobănesc, pastoral, păstoresc.

păcurăresc adj. v. CIOBĂNESC. PASTORAL. PĂSTORESC.

PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paște, păstori, pășuna.

păcurări vb. v. CIOBĂNI. PAȘTE. PĂSTORI. PĂȘUNA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păcurărí, păcurăresc, vb. intranz. – (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).

păcurărí, păcurăresc, vb. intranz. – A păstori. – Din păcurar.

Intrare: păcurăresc
păcurăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurăresc
  • păcurărescul
  • păcurărescu‑
  • păcurărească
  • păcurăreasca
plural
  • păcurărești
  • păcurăreștii
  • păcurărești
  • păcurăreștile
genitiv-dativ singular
  • păcurăresc
  • păcurărescului
  • păcurărești
  • păcurăreștii
plural
  • păcurărești
  • păcurăreștilor
  • păcurărești
  • păcurăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: păcurări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcurări
  • păcurărire
  • păcurărit
  • păcurăritu‑
  • păcurărind
  • păcurărindu‑
singular plural
  • păcurărește
  • păcurăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păcurăresc
(să)
  • păcurăresc
  • păcurăream
  • păcurării
  • păcurărisem
a II-a (tu)
  • păcurărești
(să)
  • păcurărești
  • păcurăreai
  • păcurăriși
  • păcurăriseși
a III-a (el, ea)
  • păcurărește
(să)
  • păcurărească
  • păcurărea
  • păcurări
  • păcurărise
plural I (noi)
  • păcurărim
(să)
  • păcurărim
  • păcurăream
  • păcurărirăm
  • păcurăriserăm
  • păcurărisem
a II-a (voi)
  • păcurăriți
(să)
  • păcurăriți
  • păcurăreați
  • păcurărirăți
  • păcurăriserăți
  • păcurăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păcurăresc
(să)
  • păcurărească
  • păcurăreau
  • păcurări
  • păcurăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)