2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂNÍT, păcănituri, s. n. Păcănire. – V. păcăni.

PĂCĂNÍT, păcănituri, s. n. Păcănire. – V. păcăni.

păcănit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: păcăni] (Mun; d. oameni) Smintit.

păcănit1, ~ă sn [At: V. ROM. septembrie 1958, 31 / Pl: ~uri / E: păcăni] 1 Păcăneală. 2 (Spc) Bătăi ale inimii cauzate de emoții puternice.

PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.

PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.

păcăni vi [At: SĂM. II, 503 / Pzi: 3 păcăne, ~nește / E: pac1 + -ăni] A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat Si: a țăcăni.

PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt și sacadat; a face «pac», a pocăni,[1] a țăcăni. În glasul lui bubuiau tunurile, păcăneau mitralierele. CAMILAR, N. II 177. Pe lîngă ogoare întinse lăsate în paragină, păcănea grăbit murgul din copite. SADOVEANU, O. I 482.

  1. Probabil pocni. Forma pocăni nu este consemnată în dicționar. — gall

păcănésc v. intr. (d. pac-pac). Produc des sunetu pac: a păcăni din geamparale, geamparalele păcănesc. V. pocănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păcănít s. n., pl. păcăníturi

păcănít s. n., pl. păcăníturi

păcăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcănésc, imperf. 3 sg. păcăneá; conj. prez. 3 păcăneáscă

păcăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pacănésc, imperf. 3 sg. păcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. pacăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂCĂNÍT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (Un ~ ritmic de mitralieră.)

PĂCĂNIT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (Un ~ ritmic.)

PĂCĂNÍ vb. a pârâi, a răpăi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)

PĂCĂNI vb. a pîrîi, a răpăi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păcănít, -ă, adj. (reg.) smintit, țicnit, trăsnit.

Intrare: păcănit
păcănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcănit
  • păcănitul
  • păcănitu‑
plural
  • păcănituri
  • păcăniturile
genitiv-dativ singular
  • păcănit
  • păcănitului
plural
  • păcănituri
  • păcăniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: păcăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcăni
  • păcănire
  • păcănit
  • păcănitu‑
  • păcănind
  • păcănindu‑
singular plural
  • păcănește
  • păcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păcănesc
(să)
  • păcănesc
  • păcăneam
  • păcănii
  • păcănisem
a II-a (tu)
  • păcănești
(să)
  • păcănești
  • păcăneai
  • păcăniși
  • păcăniseși
a III-a (el, ea)
  • păcănește
(să)
  • păcănească
  • păcănea
  • păcăni
  • păcănise
plural I (noi)
  • păcănim
(să)
  • păcănim
  • păcăneam
  • păcănirăm
  • păcăniserăm
  • păcănisem
a II-a (voi)
  • păcăniți
(să)
  • păcăniți
  • păcăneați
  • păcănirăți
  • păcăniserăți
  • păcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • păcănesc
(să)
  • păcănească
  • păcăneau
  • păcăni
  • păcăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păcănit

etimologie:

  • vezi păcăni
    surse: DEX '98 DEX '09

păcăni

  • 1. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pocni țăcăni attach_file 2 exemple
    exemple
    • În glasul lui bubuiau tunurile, păcăneau mitralierele. CAMILAR, N. II 177.
      surse: DLRLC
    • Pe lîngă ogoare întinse lăsate în paragină, păcănea grăbit murgul din copite. SADOVEANU, O. I 482.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pac + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98