17 definiții pentru pășune pășună părșune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂȘÚNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Înv. și reg.) Păscut, pășunat. [Var.: (înv. și pop.) pășúnă s. f.] – Lat. pastio, -onis.

PĂȘÚNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Înv. și reg.) Păscut, pășunat. [Var.: (înv. și pop.) pășúnă s. f.] – Lat. pastio, -onis.

pășune sf [At: PSALT. HUR. 682/11 / V: (reg) ~nă, părș~ / E: ml pastio, -onem] 1 Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc3 vitele Si: (pop) păscătoare (2), (îrg) pascom, pașă2, păștiune (reg) păscălău2, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare (2) pășunat (2), pășunet Vz imaș, izlaz, suhat. 2 (Prc) Vegetație ierboasă. 3 (Îrg) Pășunat (1).

PĂȘÚNE, pășuni, s. f. Loc acoperit cu iarbă, unde pasc vitele; suhat, imaș, izlaz. Făt-Frumos a încălicat iarăși pe iapă și a plecat cu ea spre pășune. POPESCU, B. IV 26. Fata... în ziua aceea s-a întors cu oile de la pășune mai tîrziu ca de obicei. CARAGIALE, O. III 194. ♦ Iarba de pe locul unde pasc vitele. Pășune bună. – Variantă: (învechit și popular) pășúnă s. f.

PĂȘÚNE ~i f. Teren necultivat acoperit cu vegetație ierboasă, unde pasc vitele; toloacă; imaș; izlaz; suhat. /<lat. pastio, ~onis

pășune f. câmp de păscut. [Lat. PASTIONEM].

pășúne f. (maĭ vachĭ păștĭúne, cum maĭ zic azĭ Țiganiĭ din est, d. lat. pástio, -ónis, acțiunea de a paște, pășune; it. pasciona, fr. paisson). Loc unde pasc vitele. V. imaș.

PĂȘÚNĂ s. f. v. pășune.

PĂȘÚNĂ s. f. v. pășune.

PĂȘÚNĂ s. f. v. pășune.

pășúne-modél s. f. Islaz care poate servi drept model ◊ „Transformarea acestora [a 866 ha] într-o pășune-model. R.l. 8 III 67 p. 3; și emisiune radio 5 V 74 (din pășune + model)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pășúne s. f., g.-d. art. pășúnii; pl. pășúni

pășúne s. f., g.-d. art. pășúnii; pl. pășúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂȘÚNE s. imaș, izlaz, (pop.) păscătoare, suhat, (înv. și reg.) păștiune, siliște, (reg.) ierbărit, păscălău, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare, pășunat, pășunet, prelucă, suhăție, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabun. (Vitele pasc pe ~.)

PĂȘÚNE s. v. păscut, pășunare, pășunat.

PĂȘUNE s. imaș, izlaz, (pop.) păscătoare, suhat, (înv. și reg.) păștiune, siliște, (reg.) ierbărit, păscălău, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare, pășunat, pășunet, prelucă, suhăție, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabun. (Vitele pasc pe ~.)

pășune s. v. PĂSCUT. PĂȘUNARE. PĂȘUNAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pășúne (pășúni), s. f. – Loc unde pasc vitele. – Mr. pășune, istr. pășure. Lat. pastiōnem (Pușcariu 1285; Candrea-Dens., 1354; REW 6278), cf. și paște, păstor.Der. pășuna, vb. (a paște); pășuneală, s. f. (păscut); pășunat, s. n. (păscut).

Intrare: pășune
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășune
  • pășunea
plural
  • pășuni
  • pășunile
genitiv-dativ singular
  • pășuni
  • pășunii
plural
  • pășuni
  • pășunilor
vocativ singular
plural
pășună substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășu
  • pășuna
plural
  • pășuni
  • pășunile
genitiv-dativ singular
  • pășuni
  • pășunii
plural
  • pășuni
  • pășunilor
vocativ singular
plural
părșune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.