opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

pânzuire sf [At: PAMFILE, I. C. 116 / Pl: ~ri / E: pânzui] (Reg) 1 Înfășurare în giulgiu a unui mort Si: (nob) pânzuit (1). 2 Fixare pe catarg a pânzelor unei nave Si: (nob) pânzuit (2). 3 Ascuțire a tăișului unei securi, al unui topor etc. Si: (nob) pănzuit (3).

pânzui [At: SĂGHINESCU, V. 99 / Pzi: ~esc / E: pânză + -ui] 1 vt (Reg; c. i. morți) A înfășura cu giulgiu. 2 vr (Reg; îe) A i se ~ ochii A i se împânzi privirea. 3 vt (Nob; c. i. pânzele unei nave) A fixa pe catarg. 4 (Reg; c. i. tăișul unei securi, al unui topor) A oțeli.

PÎNZUI pînzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A acoperi cu giulgiu fața sau trupul unui mort. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc, Trupul să ți-l pînzuiesc, Podurile să-ți gătesc. ALECSANDRI, P. P. 137. 2. A prinde pînza (2 c) pe catarg, a întinde vintrelele. Calipso-i mai aduce pînzetură De pînzuit catargul. MURNU, O. 87.

PÎNZUI, pînzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A acoperi cu un giulgiu fața sau trupul unui mort. 2. A prinde pînza pe catarg, a întinde vîntrele. – Din pînză.

pănzuì v. a înfășura în pănza mortuară: trupul să ți-l pănzuesc POP.

pînzuĭésc v. tr. (d. pînză). Rar. Înfășor un mort în pînză. Pun unuĭ topor maĭ prost o pînză (o pană, un tăiș) de oțel.

Sinonime

PÂNZUI vb. v. căli, oțeli.

pînzui vb. v. CĂLI. OȚELI.

Regionalisme / arhaisme

pânzuire, pânzuiri, s.f. (reg.) 1. înfășurare a cuiva în pânza mortuară. 2. fixare a pânzelor pe catarg. 3. oțelire a toporului, securei etc.

pânzui, pânzuiesc, vb. IV (reg.) 1. a înfășura pe cineva în pânză mortuară. 2. (despre nave) a prinde, a fixa pânza pe catarg. 3. a oțeli (o secure, un topor).

Intrare: pânzuire
pânzuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzuire
  • pânzuirea
plural
  • pânzuiri
  • pânzuirile
genitiv-dativ singular
  • pânzuiri
  • pânzuirii
plural
  • pânzuiri
  • pânzuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pânzui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pânzui
  • pânzuire
  • pânzuit
  • pânzuitu‑
  • pânzuind
  • pânzuindu‑
 singular plural
  • pânzuiește
  • pânzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pânzuiesc
 (să)
  • pânzuiesc
  • pânzuiam
  • pânzuii
  • pânzuisem
a II-a (tu)
  • pânzuiești
 (să)
  • pânzuiești
  • pânzuiai
  • pânzuiși
  • pânzuiseși
a III-a (el, ea)
  • pânzuiește
 (să)
  • pânzuiască
  • pânzuia
  • pânzui
  • pânzuise
plural I (noi)
  • pânzuim
 (să)
  • pânzuim
  • pânzuiam
  • pânzuirăm
  • pânzuiserăm
  • pânzuisem
a II-a (voi)
  • pânzuiți
 (să)
  • pânzuiți
  • pânzuiați
  • pânzuirăți
  • pânzuiserăți
  • pânzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pânzuiesc
 (să)
  • pânzuiască
  • pânzuiau
  • pânzuiră
  • pânzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pânzui, pânzuiescverb

  • 1. rar A acoperi cu giulgiu fața sau trupul unui mort. DLRLC
    • format_quote Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc, Trupul să ți-l pînzuiesc, Podurile să-ți gătesc. ALECSANDRI, P. P. 137. DLRLC
  • 2. A prinde pânza pe catarg, a întinde vintrelele. DLRLC
    • format_quote Calipso-i mai aduce pînzetură De pînzuit catargul. MURNU, O. 87. DLRLC
etimologie:
  • pânză DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.