PÂNTECOS, -OASĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

pântecos, ~oasă [At: MINEIUL (1776), 18^r1/34 / V: (reg) păntic~, ~tic~ / Pl: ~oși, ~oase / E: pântece + -os] 1-2 smf, a (Persoană, animal) care are pântecele (2) mare Si: burduhănos, burtos. 3-4 (Pop) sf, af (Femeie) însărcinată. 5 a (Pan; d. obiecte) A cărui formă este foarte rotunjită în afară Si: bombat, rotunjit.

PÂNTECOS, -OASĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

PÂNTECOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are pântece mare; burtos. 2) Care are aspect de pântece; asemănător cu pântecele. Cană ~oasă. /pântec + suf. ~os

pântecos a. 1. cu pântecele mare; 2. prin analogie, mare de volum: garafă pântecoasă EM. [Lat. PANTICOSUS].

pănticos, ~oasă a vz pântecos

pânticos, ~oasă a vz pântecos

PÎNTECOS, -OASĂ, pîntecoși, -oase, adj. 1. Cu pîntecele mare, proeminent; burtos. S-a dus la deal pe iapa lui pîntecoasă, călărind pe deșelate, numai pe-o cergă mițoasă. SADOVEANU, B. 176. Preuții noștri din sat... nu-i încape cureaua de pîntecoși ce sînt. CREANGĂ, A. 120. Parcă văz colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe zloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. ◊ (Substantivat) S-apropie de mine Un om cu barba albă, un pîntecos bătrîn, La față gras și rumen. NEGRUZZI, S. II 230. 2. (Despre obiecte) Umflat, bombat. Lung îi sună în ureche, Pe cînd el cu grijă scoate Pîntecoasă ploscă veche Din dăsaga de la spate. TOPÎRCEANU, B. 17. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună. EMINESCU, O. I 46. Pe lîngă părete sta așezate în rînd mai multe ulcioare pîntecoase pline de vin de Odobești și de Cotnar. NEGRUZZI, S. I 151.

pîntecós, -oásă adj. (lat. panticosus). Care are pîntece mare, burduhănos, burtos, răstos.

pântecos adj. m., pl. pântecoși; f. pântecoasă, pl. pântecoase

pântecos adj. m., pl. pântecoși; f. pântecoasă, pl. pântecoase

pântecos adj. m., pl. pântecoși; f. sg. pântecoasă, pl. pântecoase

PÂNTECOS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)

PÎNTECOS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)

pântecós, -oasă, pântecoși, -oase, adj. Cu pântece mare; burtos. – Din pântec + suf. -os (DEX, MDA).

pântecos, -oasă, pântecoși, -oase, adj. – Cu pântece mare; burtos. – Din pântec + suf. -os (DEX, MDA).