pântecos, ~oasă [At: MINEIUL (1776), 18^r1/34 / V: (reg) păntic~, ~tic~ / Pl: ~oși, ~oase / E: pântece + -os] 1-2 smf, a (Persoană, animal) care are pântecele (2) mare Si: burduhănos, burtos. 3-4 (Pop) sf, af (Femeie) însărcinată. 5 a (Pan; d. obiecte) A cărui formă este foarte rotunjită în afară Si: bombat, rotunjit.