6 definiții pentru pândaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

pândaci, ~ace a [At: CONV. LIT. VIII, 47 / Pl: ~, ~ace / E: pândă + -aci] 1-2 (D. oameni și animale) Care pândește (1-2) Si: pândareț (1-2), pândeș (1-2), (nob) pândeț (1-2). 3 (D. oameni) Care spionează.

PÎNDÁCI, -E, pîndaci, -e, adj. (Rar) Care stă la pîndă, care este înclinat să iscodească. Îl vezi treCînd... cu ochiul pîndaci, cu urechea dreasă, cu inima-n dinți. ALECSANDRI, la CADE.

pîndácĭ, -e adj., pl. tot așa (d. pîndă). Pînditor, observator, de spion: ochĭ pîndacĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândáci adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

Intrare: pândaci
pândaci adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândaci
  • pândaciul
  • pândaciu‑
  • pândace
  • pândacea
plural
  • pândaci
  • pândacii
  • pândace
  • pândacele
genitiv-dativ singular
  • pândaci
  • pândaciului
  • pândace
  • pândacei
plural
  • pândaci
  • pândacilor
  • pândace
  • pândacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pândaci

  • 1. rar Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Îl vezi trecînd... cu ochiul pîndaci, cu urechea dreasă, cu inima-n dinți. ALECSANDRI, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pândă + sufix -aci.
    surse: DEX '98 DEX '09