opțiuni
  • info

15 definiții pentru ovrei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OVREI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovreu s. m.] – Din ngr. ovriós.

OVREI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovreu s. m.] – Din ngr. ovriós.

ovrei smi [At: PSALT. 200 / V: (reg) ~eu / Pl: ~ / E: ngr ὀβριός] 1 (îrg) Evreu. 2 (Iuz; prc) Comerciant evreu.

OVREI, ovrei, s. m. (Regional) Evreu. – Variantă: ovreu (REBREANU, I. 63) s. m.

ovréĭ, ovreĭcă s. (ngr. Ovrĭós). Evreŭ, Jidan.

OVREU s. m. v. ovrei.

ovreu sm vz ovrei

Evrei (Ovrei) m. pl. popor semitic originar din Azia, cunoscut și sub numele de Izraeliți. Azi în număr de vre-o 16 mil. dintre cari 7 mil. în Europa (mai ales în Rusia, Austro-Ungaria, Germania, România). Evreii români sunt în număr de peste 900.000.

evreu (ovreiu) m. cel ce profesează religiunea mozaică. [Gr. mod.]. V. Jidov.

ovreiu m. V. evreu. [Gr. mod.].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ovrei (înv., pop., peior.) (desp. o-vrei) s. m., pl. ovrei, art. ovreii

ovrei (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovrei, art. ovreii

ovrei s. m. (sil. -vrei), pl. ovrei, art. ovreii

Ovreiu, -vrei sb.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ovreu, ovrei, s.m. – (reg.; înv.) Evreu. – Din ngr. ovrios (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ovrei, ovrei s. m. invar. (reg.) persoană cu origini evreiești

Intrare: ovrei
  • silabație: o-vrei info
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ovrei
  • ovreiul
  • ovreiu‑
plural
  • ovrei
  • ovreii
genitiv-dativ singular
  • ovrei
  • ovreiului
plural
  • ovrei
  • ovreilor
vocativ singular
  • ovreiule
plural
  • ovreilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ovreu
  • ovreul
  • ovreu‑
plural
  • ovrei
  • ovreii
genitiv-dativ singular
  • ovreu
  • ovreului
plural
  • ovrei
  • ovreilor
vocativ singular
  • ovreule
plural
  • ovreilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ovrei, ovreisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.