14 definiții pentru ovrei ovreu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós.

OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós.

ovrei smi [At: PSALT. 200 / V: (reg) ~eu / Pl: ~ / E: ngr ὀβριός] 1 (îrg) Evreu. 2 (Iuz; prc) Comerciant evreu.

OVRÉI, ovrei, s. m. (Regional) Evreu. – Variantă: ovréu (REBREANU, I. 63) s. m.

ovréĭ, ovreĭcă s. (ngr. Ovrĭós). Evreŭ, Jidan.

OVRÉU s. m. v. ovrei.

Evrei (Ovrei) m. pl. popor semitic originar din Azia, cunoscut și sub numele de Izraeliți. Azi în număr de vre-o 16 mil. dintre cari 7 mil. în Europa (mai ales în Rusia, Austro-Ungaria, Germania, România). Evreii români sunt în număr de peste 900.000.

evreu (ovreiu) m. cel ce profesează religiunea mozaică. [Gr. mod.]. V. Jidov.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii

ovréi s. m. (sil. -vrei), pl. ovréi, art. ovréii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ovréu, ovrei, s.m. – (reg.; înv.) Evreu. – Din ngr. ovrios (DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ovrei, ovrei s. m. invar. (reg.) persoană cu origini evreiești

Intrare: ovrei
  • silabație: o-vrei info
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ovrei
  • ovreiul
  • ovreiu‑
plural
  • ovrei
  • ovreii
genitiv-dativ singular
  • ovrei
  • ovreiului
plural
  • ovrei
  • ovreilor
vocativ singular
  • ovreiule
plural
  • ovreilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ovreu
  • ovreul
  • ovreu‑
plural
  • ovrei
  • ovreii
genitiv-dativ singular
  • ovreu
  • ovreului
plural
  • ovrei
  • ovreilor
vocativ singular
  • ovreule
plural
  • ovreilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ovrei ovreu

etimologie: