2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza.

OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza.

ovalizare sf [At: SOARE, MAȘ. 94 / Pl: ~zări / E: ovaliza] 1 Transformare în oval (1) Si: ovalizație (1). 2 Deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală (5) Si: ovalizație (2).

OVALIZÁRE s.f. Faptul de a se ovaliza; ovalizație. ♦ Deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală. [< ovaliza].

OVALIZÁRE s. f. faptul de a se ovaliza; ovalizație. ◊ deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală. (< ovaliza)

OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser.

OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser.

ovaliza vr [At: SOARE, MAȘ. 76 / Pzi 3: ~zea / E: fr ovaliser] A deveni oval (1).

OVALIZÁ vb. I. refl. A se face, a deveni oval. [P.i.3 -zează. / < fr. ovaliser].

OVALIZÁ vb. refl. a deveni oval. (< fr. ovaliser)

A SE OVALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzare, căpătând formă ovală. /<fr. ovaliser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizắrii; pl. ovalizắri

ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizării; pl. ovalizări

!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză

ovalizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ovalizeáză

Intrare: ovalizare
ovalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ovalizare
  • ovalizarea
plural
  • ovalizări
  • ovalizările
genitiv-dativ singular
  • ovalizări
  • ovalizării
plural
  • ovalizări
  • ovalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ovaliza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ovaliza
  • ovalizare
  • ovalizat
  • ovalizatu‑
  • ovalizând
  • ovalizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ovalizea
(să)
  • ovalizeze
  • ovaliza
  • ovaliză
  • ovalizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ovalizea
(să)
  • ovalizeze
  • ovalizau
  • ovaliza
  • ovalizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ovalizare

  • 1. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: ovalizație

etimologie:

  • vezi ovaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ovaliza

  • 1. tehnică (Despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: