OVAL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.

oval, ~ă [At: ȘINCAI, ÎNV. 132 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: fr ovale, it ovale, ger oval] 1 sn Curbă convexă închisă, cu o axă simetrică, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare punct al ei. 2-3 sn Formă sau contur asemănător cu ovalul (1). 4 (Fig) sn Față. 5 a Care are forma unui oval (1) Si: eliptic.

ovală sf vz oval

OVAL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare alt punct al ei; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.

OVAL², -Ă, ovali, -e, adj. Care are forma unui oval¹. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos... își examină ceafa și cutele rochiei în spate. C. PETRESCU, C. V. 167. Văzu un băiat cu fața ovală. EMINESCU, N. 81. Piața se întinde ovală pe un neted șes. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ (Adverbial) Rotunjește oval unghiile, taie pielițele. C. PETRESCU, C. V. 259.

OVAL¹, ovale, s. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decît în oricare alt punct de pe ea; formă sau contur asemănător eu figura descrisă mai sus (ca un ou, ca o elipsă). Ochii negri, gura mică, nasul fin Și-un oval tăiat cu artă. HOGAȘ, M. N. 50. Ovalul figurii... se încheia cu un farmec nespus în gropița aceea drăgălașă din bărbie. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. Se găsesc și rotocoale sau ovale de piatră teșită. ODOBESCU, S. II 146.

OVAL, -Ă adj. Care are o formă alungită (ca de ou). ♦ Eliptic. // s.f. (Mat.) Curbă convexă închisă, imitînd elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu această figură. [< fr. ovale, it. ovale, germ. oval, cf. lat. ovum – ou].

OVAL, -Ă I. adj. alungit (ca un ou). ◊ eliptic. II. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează. (< fr. ovale)

OVAL² ~ă (~i, ~e) Care este de forma unui ou de găină; cu forma unei curbe convexe închise. /<fr. ovale

OVAL¹ ~e n. 1) Figură plană formată dintr-o curbă convexă închisă, asemănătoare cu contururile unui ou de găină. 2) Formă care amintește contururile unui ou. /<fr. ovale

oval a. ce are formă de ou.

ovală f. figură rotundă și lungăreață, analogă elipsei.

*ovál, -ă adj. (fr. oval, d. lat. ovum, oŭ). În formă de oŭ, de elipsă. S. n., pl. e și urĭ. Formă ovală (plană saŭ în relief): ovalu fețeĭ omuluĭ. – Fals ovoid.

oval¹ adj. m., pl. ovali; f. ovală, pl. ovale

oval² s. n., pl. ovale

oval¹ adj. m., pl. ovali; f. ovală, pl. ovale

oval² s. n., pl. ovale

oval s. n., pl. ovale

oval adj. m., pl. ovali; f. sg. ovală, pl. ovale

oval s. n., pl. ovaluri (ovale); adj. m. pl. ovali, f. ovală, pl. ovale

OVAL adj., s. 1. adj. v. eliptic. 2. s. v. față.

OVAL s. față, figură, fizionomie, obraz, profil. (Un ~ cunoscut.)