ovală f. figură rotundă și lungăreață, analogă elipsei.

oval, ~ă [At: ȘINCAI, ÎNV. 132 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: fr ovale, it ovale, ger oval] 1 sn Curbă convexă închisă, cu o axă simetrică, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare punct al ei. 2-3 sn Formă sau contur asemănător cu ovalul (1). 4 (Fig) sn Față. 5 a Care are forma unui oval (1) Si: eliptic.

OVAL, -Ă adj. Care are o formă alungită (ca de ou). ♦ Eliptic. // s.f. (Mat.) Curbă convexă închisă, imitînd elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu această figură. [< fr. ovale, it. ovale, germ. oval, cf. lat. ovum – ou].

OVAL, -Ă I. adj. alungit (ca un ou). ◊ eliptic. II. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează. (< fr. ovale)