7 definiții pentru ouleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -uleț.

OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -uleț.

ouleț sn [At: DDRF / P: o-u~ / Pl: ~e / E: ou + -uleț] 1-6 (Rar; șhp) Oușor (1-6).

OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Pronunțat: o-u-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ouléț (rar) s. n., pl. ouléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ouleț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ouleț
  • oulețul
  • oulețu‑
plural
  • oulețe
  • oulețele
genitiv-dativ singular
  • ouleț
  • oulețului
plural
  • oulețe
  • oulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ouleț

etimologie:

  • Ou + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09