10 definiții pentru otinc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTINC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic.

OTINC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic.

otinc sn [At: PAMFILE, J. II, 158 / V: ho~, otânc, ~că sf, ~ng / Pl: ~uri și (rar) ~nce / E: ns cf otic] (Reg) 1 Otic (1). 2 Săpăligă. 3-7 Otic (3-4, 7-9). 8 Fir adăugat la urzeală când se rupe unul dintre firele acesteia. 9 Pârghie. 10 Cui de lemn care se pune la jug în partea boului mai slab, astfel ca boul mai puternic să tragă mai mult. 11 Ajustare a hamului, pentru a fi potrivit calului. 12 (Îf otânc; îe) A pune ~ (D. cai) A se împotrivi. 13 (Îe) A avea ~ pe cineva A avea pică pe cineva.

otînc n., pl. e și urĭ (d. vsl. tĭnĭkŭ, supțire, mic). Un cuĭ de lemn care se pune la jug în partea bouluĭ celuĭ maĭ slab așa în cît bou cel maĭ robust să aĭbă ceva maĭ mult de cît jumătate de jug, de oare ce tînjala e maĭ încolo de mijloc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otinc (reg.) s. n., pl. otincuri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

otinc, otincuri, s.n. (reg.) 1. bețișor cu care se leagă firele rupte la războiul de țesut. 2. pârghie.

Intrare: otinc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otinc
  • otincul
  • otincu‑
plural
  • otincuri
  • otincurile
genitiv-dativ singular
  • otinc
  • otincului
plural
  • otincuri
  • otincurilor
vocativ singular
plural
otânc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otincă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oting
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otinc, otincurisubstantiv neutru

  • 1. regional Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • cf. otic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.