9 definiții pentru otinc otânc otincă oting


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTÍNC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic.

OTÍNC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic.

otinc sn [At: PAMFILE, J. II, 158 / V: ho~, otânc, ~că sf, ~ng / Pl: ~uri și (rar) ~nce / E: ns cf otic] (Reg) 1 Otic (1). 2 Săpăligă. 3-7 Otic (3-4, 7-9). 8 Fir adăugat la urzeală când se rupe unul dintre firele acesteia. 9 Pârghie. 10 Cui de lemn care se pune la jug în partea boului mai slab, astfel ca boul mai puternic să tragă mai mult. 11 Ajustare a hamului, pentru a fi potrivit calului. 12 (Îf otânc; îe) A pune ~ (D. cai) A se împotrivi. 13 (Îe) A avea ~ pe cineva A avea pică pe cineva.

otî́nc n., pl. e și urĭ (d. vsl. tĭnĭkŭ, supțire, mic). Un cuĭ de lemn care se pune la jug în partea bouluĭ celuĭ maĭ slab așa în cît bou cel maĭ robust să aĭbă ceva maĭ mult de cît jumătate de jug, de oare ce tînjala e maĭ încolo de mijloc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otínc (reg.) s. n., pl. otíncuri

otínc s. n., pl. otíncuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

otínc, otíncuri, s.n. (reg.) 1. bețișor cu care se leagă firele rupte la războiul de țesut. 2. pârghie.

Intrare: otinc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otinc
  • otincul
  • otincu‑
plural
  • otincuri
  • otincurile
genitiv-dativ singular
  • otinc
  • otincului
plural
  • otincuri
  • otincurilor
vocativ singular
plural
otânc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otincă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oting
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)