Definiția cu ID-ul 1166170:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
otinc sn [At: PAMFILE, J. II, 158 / V: ho~, otânc, ~că sf, ~ng / Pl: ~uri și (rar) ~nce / E: ns cf otic] (Reg) 1 Otic (1). 2 Săpăligă. 3-7 Otic (3-4, 7-9). 8 Fir adăugat la urzeală când se rupe unul dintre firele acesteia. 9 Pârghie. 10 Cui de lemn care se pune la jug în partea boului mai slab, astfel ca boul mai puternic să tragă mai mult. 11 Ajustare a hamului, pentru a fi potrivit calului. 12 (Îf otânc; îe) A pune ~ (D. cai) A se împotrivi. 13 (Îe) A avea ~ pe cineva A avea pică pe cineva.