10 definiții pentru otcup


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otcup sn [At: BULETIN, F. (1833), 482/20 / V: ~cop / Pl: ~uri / E: rs откуп] (Înv) 1-2 Bun sau venit al statului, dat în arendă. 3 Antrepriză.

OTCÚP, otcupuri, s. n. (Înv.) Bun sau venit al statului dat în arendă. – Din rus. otkup.

OTCÚP, otcupuri, s. n. (Înv.) Bun sau venit al statului dat în arendă. – Din rus. otkup.

OTCÚP, otcupuri, s. n. (Învechit) Bun (sau venit al statului) dat în arendă. Era nepotul unui cafegi-bașa cules de Nicolaie-vodă Mavrocordat... înțolit din mănoase otcupuri, înnădit la grase huzmeturi. C. PETRESCU, A. R. 11. Veniturile celelalte, otcupurile. se vindeau la mezat de marele vistier. GHICA, S. A. 39. ♦ Arendă. Cică-s patrioți, liberali, progresiști... au luat patriotismul în otcup. ALECSANDRI, T. I 237.

OTCÚP ~uri n. ist. 1) Drept acordat de stat unor persoane particulare de a încasa impozite. 2) Bun al statului dat în arendă unei persoane particulare. /<rus. otkup

otcup n. 1. od. Mold. arendarea accizelor dela orașe: să cumpere otcupul ocnelor pe cinci ani AL.; 2. antrepriză în genere: cărți ce s’a dat vânzarea lor în otcup AL.; 3. fig. monopol: au luat patriotismul în otcup AL. [Rus. OTKUPŬ, arendă].

otcúp n., pl. urĭ (rus. ótkupŭ, închiriere, ot-kupátĭ, -pitĭ, a acapara, a închiria; vsl. otkupŭ, răscumpărare. V. pre-cupeț). Vechĭ. Antrepriza vămilor, ocnelor saŭ a altor lucrărĭ. Monopol. Maĭ pe urmă. Accize.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otcúp (înv.) s. n., pl. otcúpuri

otcúp s. n., pl. otcúpuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otcúp (otcúpuri), s. n. – Arendarea veniturilor publice. Rus. otkup „chirie” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234)din sl. kupiti „a cumpăra”. Sec. XIX, înv.Der. otcupcic, s. m. (persoană care lua în arendă bunurile publice), din rus. otkupštik.

Intrare: otcup
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otcup
  • otcupul
  • otcupu‑
plural
  • otcupuri
  • otcupurile
genitiv-dativ singular
  • otcup
  • otcupului
plural
  • otcupuri
  • otcupurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otcup

  • 1. învechit Bun sau venit al statului dat în arendă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Era nepotul unui cafegi-bașa cules de Nicolaie-vodă Mavrocordat... înțolit din mănoase otcupuri, înnădit la grase huzmeturi. C. PETRESCU, A. R. 11.
      surse: DLRLC
    • Veniturile celelalte, otcupurile... se vindeau la mezat de marele vistier. GHICA, S. A. 39.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cică-s patrioți, liberali, progresiști... au luat patriotismul în otcup. ALECSANDRI, T. I 237.
        surse: DLRLC

etimologie: