otcup sn [At: BULETIN, F. (1833), 48²/20 / V: ~cop / Pl: ~uri / E: rs откуп] (Înv) 1-2 Bun sau venit al statului, dat în arendă. 3 Antrepriză.

OTCUP, otcupuri, s. n. (Învechit) Bun (sau venit al statului) dat în arendă. Era nepotul unui cafegi-bașa cules de Nicolaie-vodă Mavrocordat... înțolit din mănoase otcupuri, înnădit la grase huzmeturi. C. PETRESCU, A. R. 11. Veniturile celelalte, otcupurile. se vindeau la mezat de marele vistier. GHICA, S. A. 39. ♦ Arendă. Cică-s patrioți, liberali, progresiști... au luat patriotismul în otcup. ALECSANDRI, T. I 237.

OTCUP ~uri n. ist. 1) Drept acordat de stat unor persoane particulare de a încasa impozite. 2) Bun al statului dat în arendă unei persoane particulare. /<rus. otkup

otcup n. 1. od. Mold. arendarea accizelor dela orașe: să cumpere otcupul ocnelor pe cinci ani AL.; 2. antrepriză în genere: cărți ce s’a dat vânzarea lor în otcup AL.; 3. fig. monopol: au luat patriotismul în otcup AL. [Rus. OTKUPŬ, arendă].

otcúp n., pl. urĭ (rus. ótkupŭ, închiriere, ot-kupátĭ, -pitĭ, a acapara, a închiria; vsl. otkupŭ, răscumpărare. V. pre-cupeț). Vechĭ. Antrepriza vămilor, ocnelor saŭ a altor lucrărĭ. Monopol. Maĭ pe urmă. Accize.

otcop sn vz otcup

otcup s. n., pl. otcupuri

otcup (înv.) s. n., pl. otcupuri

otcup s. n., pl. otcupuri

otcup (otcupuri), s. n. – Arendarea veniturilor publice. Rus. otkup „chirie” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234)din sl. kupiti „a cumpăra”. Sec. XIX, înv. – Der. otcupcic, s. m. (persoană care lua în arendă bunurile publice), din rus. otkupštik.