2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTĂVÍRE, otăviri, s. f. Faptul de a otăvi.V. otăvi.

OTĂVÍRE, otăviri, s. f. Faptul de a otăvi.V. otăvi.

otăvire sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4845 / E: otăvi] 1 Înverzire a terenurilor. 2 (Reg) Încolțire a arborilor, arbuștilor.

OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.

otăvi vi [At: N. COSTIN, L. 560 / Pzi 3: ~vește / E: otavă] 1 (D. ierburi) A crește din nou, în același an, după ce câmpul a fost cosit o dată. 2 (D. terenuri) A se acoperi de otavă Si: a înverzi. 3 (Reg; d. arbori, arbuști etc.) A da mlădițe Si: a odrăsli.

OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.

OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce au fost cosite o dată. O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201. Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88.

A OTĂVÍ pers.3 ~éște intranz. 1) (despre ierburi) A crește din nou după ce a fost cosit. 2) (despre terenuri) A înverzi din nou în același an; a se acoperi cu otavă. /Din otavă

otăvésc v. intr. (d. otavă; ceh. otavitĭ se, a se întrăma). Cresc ĭar după cosire, mă acoper ĭar cu ĭarbă: ĭarba, cîmpu otăvește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. otăvírii; pl. otăvíri

otăvíre s. f., g.-d. art. otăvírii; pl. otăvíri

otăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvéște, imperf. 3 sg. otăveá; conj. prez. 3 să otăveáscă

otăví vb., ind. prez. 3 sg. otăvéște, imperf. 3 sg. otăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. otăveáscă

Intrare: otăvire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otăvire
  • otăvirea
plural
  • otăviri
  • otăvirile
genitiv-dativ singular
  • otăviri
  • otăvirii
plural
  • otăviri
  • otăvirilor
vocativ singular
plural
Intrare: otăvi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otăvi
  • otăvire
  • otăvit
  • otăvitu‑
  • otăvind
  • otăvindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • otăvește
(să)
  • otăvească
  • otăvea
  • otăvi
  • otăvise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • otăvesc
(să)
  • otăvească
  • otăveau
  • otăvi
  • otăviseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otăvire

  • 1. Faptul de a otăvi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi otăvi
    surse: DEX '98 DEX '09

otăvi

  • 1. popular (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată.
    exemple
    • O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201.
      surse: DLRLC
    • Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre terenuri) A se acoperi de otavă.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înverzi

etimologie:

  • otavă
    surse: DEX '98 DEX '09