9 definiții pentru otăvi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
otăvi vi [At: N. COSTIN, L. 560 / Pzi 3: ~vește / E: otavă] 1 (D. ierburi) A crește din nou, în același an, după ce câmpul a fost cosit o dată. 2 (D. terenuri) A se acoperi de otavă Si: a înverzi. 3 (Reg; d. arbori, arbuști etc.) A da mlădițe Si: a odrăsli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce au fost cosite o dată. O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201. Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OTĂVI pers.3 ~ește intranz. 1) (despre ierburi) A crește din nou după ce a fost cosit. 2) (despre terenuri) A înverzi din nou în același an; a se acoperi cu otavă. /Din otavă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
otăvésc v. intr. (d. otavă; ceh. otavitĭ se, a se întrăma). Cresc ĭar după cosire, mă acoper ĭar cu ĭarbă: ĭarba, cîmpu otăvește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
otăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvește, 3 pl. otăvesc, imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 să otăvească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
otăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvește, imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 să otăvească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
otăvi vb., ind. prez. 3 sg. otăvește, imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. otăvească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
otăviverb
- 1. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată. DEX '09
- O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201. DLRLC
- Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88. DLRLC
- 1.1. (Despre terenuri) A se acoperi de otavă. DEX '09 DLRLCsinonime: înverzi
-
etimologie:
- otavă DEX '98 DEX '09