9 definiții pentru otăvi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.

otăvi vi [At: N. COSTIN, L. 560 / Pzi 3: ~vește / E: otavă] 1 (D. ierburi) A crește din nou, în același an, după ce câmpul a fost cosit o dată. 2 (D. terenuri) A se acoperi de otavă Si: a înverzi. 3 (Reg; d. arbori, arbuști etc.) A da mlădițe Si: a odrăsli.

OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.

OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce au fost cosite o dată. O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201. Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88.

A OTĂVI pers.3 ~ește intranz. 1) (despre ierburi) A crește din nou după ce a fost cosit. 2) (despre terenuri) A înverzi din nou în același an; a se acoperi cu otavă. /Din otavă

otăvésc v. intr. (d. otavă; ceh. otavitĭ se, a se întrăma). Cresc ĭar după cosire, mă acoper ĭar cu ĭarbă: ĭarba, cîmpu otăvește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvește, 3 pl. otăvesc, imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 să otăvească

otăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvește, imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 să otăvească

otăvi vb., ind. prez. 3 sg. otăvește, imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. otăvească

Intrare: otăvi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otăvi
  • otăvire
  • otăvit
  • otăvitu‑
  • otăvind
  • otăvindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • otăvește
(să)
  • otăvească
  • otăvea
  • otăvi
  • otăvise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • otăvesc
(să)
  • otăvească
  • otăveau
  • otăvi
  • otăviseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otăviverb

  • 1. popular (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată. DEX '09
    • format_quote O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201. DLRLC
    • format_quote Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88. DLRLC
    • 1.1. (Despre terenuri) A se acoperi de otavă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înverzi
etimologie:
  • otavă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.