8 definiții pentru osuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSÚȚ, osuțe, s. n. (Rar) Oscior. – Os + suf. -uț.

osuț sn [At: GT (1839), 462/23 / Pl: ~e / E: os + -uț] 1-2 (Îvp; șhp) Oscior (1-2).

OSÚȚ, osuțe, s. n. (Pop.) Oscior. – Os + suf. -uț.

OSÚȚ, osuțe, s. n. (Popular) Oscior. Frunză verde-osuț de pește, Iubește, badeo, iubește! ȘEZ. X 99.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osúț (rar) s. n., pl. osúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSÚȚ s. v. ciolănaș, ciolănel, oscior.

osuț s. v. CIOLĂNAȘ. CIOLĂNEL. OSCIOR.

Intrare: osuț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osuț
  • osuțul
  • osuțu‑
plural
  • osuțe
  • osuțele
genitiv-dativ singular
  • osuț
  • osuțului
plural
  • osuțe
  • osuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osuț

etimologie:

  • Os + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09