8 definiții pentru osuț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSÚȚ, osuțe, s. n. (Rar) Oscior. – Os + suf. -uț.

osuț sn [At: GT (1839), 462/23 / Pl: ~e / E: os + -uț] 1-2 (Îvp; șhp) Oscior (1-2).

OSÚȚ, osuțe, s. n. (Pop.) Oscior. – Os + suf. -uț.

OSÚȚ, osuțe, s. n. (Popular) Oscior. Frunză verde-osuț de pește, Iubește, badeo, iubește! ȘEZ. X 99.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSÚȚ s. v. ciolănaș, ciolănel, oscior.

osuț s. v. CIOLĂNAȘ. CIOLĂNEL. OSCIOR.

Intrare: osuț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osuț
  • osuțul
  • osuțu‑
plural
  • osuțe
  • osuțele
genitiv-dativ singular
  • osuț
  • osuțului
plural
  • osuțe
  • osuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osuț, osuțesubstantiv neutru

  • 1. rar Ciolănaș, ciolănel, oscior. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frunză verde-osuț de pește, Iubește, badeo, iubește! ȘEZ. X 99. DLRLC
etimologie:
  • Os + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.