14 definiții pentru ostilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTILITÁTE, (2) ostilități, s. f. 1. Atitudine dușmănoasă, plină de ură; dușmănie, vrăjmășie. 2. (La pl.) Operații militare întreprinse de trupele unor state care sunt în război. – Din fr. hostilité.

ostilitate sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tăți / E: fr hostilité] 1 Atitudine dușmănească Si: dușmănie, (înv) vrăjmășie. 2 (Lpl) Operații militare întreprinse în timp de război. Vz bătălie, luptă.

OSTILITÁTE, ostilități, s. f. 1. Atitudine dușmănoasă, plină de ură; dușmănie, vrăjmășie. 2. (La pl.) Operații militare întreprinse de trupele unor state care sunt în război. – Din fr. hostilité.

OSTILITÁTE, ostilități, s. f. 1. Atitudine dușmănoasă; dușmănie, vrăjmășie. Nu mi-a spus o vorbă despre nevastă-mea și am respectat ostilitatea lor de totdeauna. CAMIL PETRESCU, U. N. 418. Ostilitatea Aglaiei se îndreaptă încet dar sigur în direcția lui Felix. CĂLINESCU, E. O. I 136. ◊ Loc. adv. Cu ostilitate = cu dușmănie, dușmănos. M-am îmbrăcat, tăcînd cu ostilitate. CAMIL PETRESCU, U. N. 211. 2. (La pl.) Operații militare întreprinse de trupele unor state care sînt în război. V. luptă. Îndată ce-au început ostilitățile, am intrat la o flotilă de aviație. SADOVEANU, P. M. 22. Acest document, eliberat cu două săptămîne mai-nainte de începerea primelor ostilități, limpezește următoarele interesante cestiuni. HASDEU, I. V. 234. ◊ Fig. (Glumeț) Ostilitățile se agravaseră, de cînd Ana, privilegiată, avea camera ei, aci, iar Costea rămăsese să suporte tovărășia fratelui mai mic. C. PETRESCU, C. V. 87.

OSTILITÁTE s.f. 1. Dușmănie, vrajbă, vrăjmășie. 2. (La pl.) Operații militare, lupte pe care un stat le întreprinde contra altui stat cu care este în război; lupte, bătălii. [Cf. fr. hostilité, lat. hostilitas].

OSTILITÁTE s. f. 1. atitudine ostilă; dușmănie, vrăjmășie. 2. (pl.) acțiuni militare pe care un stat le întreprinde contra altuia în stare de război. (< fr. hostilité, lat. hostilitas)

OSTILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter ostil. 2) Atitudine ostilă; dușmănie; ură; vrajbă; vrăjmășie. 3) la pl. Ansamblu de operații militare între statele aflate în război. /<fr. hostilité

ostilitate f. 1. dușmănie; 2. faptă dușmănească: a suspenda ostilitățile.

*ostilitáte f. (lat. hostilitas, -átis). Dușmănie. Acțiune dușmănească. A începe, a înceta ostilitățile, a începe, a înceta războĭu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostilitáte s. f., g.-d. art. ostilitắții; (operații militare) pl. ostilitắți

ostilitáte (dușmănie) s. f., g.-d. art. ostilității; (operații militare) pl. ostilități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTILITÁTE s. 1. v. dușmănie. 2. v. antipatie. 3. v. adversitate.

OSTILITATE s. 1. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce este ~ asta neîmblînzită între voi?) 2. antipatie, aversiune, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte o vizibilă ~ față de el.) 3. adversitate, potrivnicie, vitregie, vrăjmășie. (~ unor vremuri apuse.)

Intrare: ostilitate
ostilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostilitate
  • ostilitatea
plural
  • ostilități
  • ostilitățile
genitiv-dativ singular
  • ostilități
  • ostilității
plural
  • ostilități
  • ostilităților
vocativ singular
plural

ostilitate

  • 1. (numai) singular Atitudine dușmănoasă, plină de ură.
    exemple
    • Nu mi-a spus o vorbă despre nevastă-mea și am respectat ostilitatea lor de totdeauna. CAMIL PETRESCU, U. N. 418.
      surse: DLRLC
    • Ostilitatea Aglaiei se îndreaptă încet dar sigur în direcția lui Felix. CĂLINESCU, E. O. I 136.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Operații militare întreprinse de trupele unor state care sunt în război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îndată ce-au început ostilitățile, am intrat la o flotilă de aviație. SADOVEANU, P. M. 22.
      surse: DLRLC
    • Acest document, eliberat... cu două săptămîne mai-nainte de începerea primelor ostilități, limpezește următoarele interesante cestiuni. HASDEU, I. V. 234.
      surse: DLRLC
    • figurat glumeț Ostilitățile se agravaseră, de cînd Ana, privilegiată, avea camera ei, aci, iar Costea rămăsese să suporte tovărășia fratelui mai mic. C. PETRESCU, C. V. 87.
      surse: DLRLC

etimologie: