13 definiții pentru ostil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostil, ~ă a [At: BARASCH, I. 142 / Pl: ~i, ~e / E: fr hostile] Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă Si: dușmănos, (înv) vrăjmaș.

OSTÍL, -Ă, ostili, -e, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva; dușmănos, vrăjmaș. – Din fr. hostile.

OSTÍL, -Ă, ostili, -e, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva; dușmănos, vrăjmaș. – Din fr. hostile.

OSTÍL, -Ă, ostili, -e, adj. Care manifestă o atitudine dușmănoasă față de cineva sau ceva, care poartă dușmănie; dușmănos, vrăjmaș. Din nou va contraria spiritul meu democratic și egalitar, ostil oricărui privilegiu de clasă. C. PETRESCU, î. II 52. Guvernul se va modifica, și alți oameni mai puțin ostili naționalităților vor lua cîrma. GHICA, A. 354.

OSTÍL, -Ă adj. Care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos, dușman, vrăjmaș. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis].

OSTÍL, -Ă adj. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos. ◊ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis)

OSTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă intenții agresive; caracterizat printr-o atitudine plină de ură; dușmănos; vrăjmaș. /<fr. hostile

*ostíl, -ă adj. (lat. hostílis, d. hostis, dușman. V. oaspete, oaste). Dușmănesc, dușmănos. Adv. Dușmănește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostíl adj. m., pl. ostíli; f. ostílă, pl. ostíle

ostíl adj. m., pl. ostíli; f. sg. ostílă, pl. ostíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTÍL adj. 1. v. dușmănos. 2. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. dușmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)

OSTIL adj. 1. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.) 2. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. dușmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)

Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenesc

Intrare: ostil
ostil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostil
  • ostilul
  • ostilu‑
  • osti
  • ostila
plural
  • ostili
  • ostilii
  • ostile
  • ostilele
genitiv-dativ singular
  • ostil
  • ostilului
  • ostile
  • ostilei
plural
  • ostili
  • ostililor
  • ostile
  • ostilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostil

  • 1. Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva.
    exemple
    • Din nou va contraria spiritul meu democratic și egalitar, ostil oricărui privilegiu de clasă. C. PETRESCU, î. II 52.
      surse: DLRLC
    • Guvernul se va modifica, și alți oameni mai puțin ostili naționalităților vor lua cîrma. GHICA, A. 354.
      surse: DLRLC

etimologie: