3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTIE2, ostii, s. f. Pâine nedospită (azimă) care servește la cuminecătură în cultul catolic și în cel luteran. – Din germ. Hostie, lat. hostia.

OSTIE2, ostii, s. f. Pâine nedospită (azimă) care servește la cuminecătură în cultul catolic și în cel luteran. – Din germ. Hostie, lat. hostia.

OSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii, precum și între acestea și arterele mari ale corpului. – Din lat. ostium.

OSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii, precum și între acestea și arterele mari ale corpului. – Din lat. ostium.

OSTIE1, ostii, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe brațe ascuțite, care se înfige în corpul peștilor. – Din sl. ostĭ.

OSTIE1, ostii, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe brațe ascuțite, care se înfige în corpul peștilor. – Din sl. ostĭ.

ostie1 sf [At: COD. TOD. 227 / V: (reg) ho~, oaste, oiște, osche, ~tră, ~trie, oșt~ / Pl: ~ii / E: slv ость, cf bg ости, srb osti, rs ость] 1 (Înv) Furcă. 2 Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe brațe ascuțite, care se înfige în corpul peștilor Si: (reg) furcă, țăpoaie. 3 (Bis) Cuțit cu lamă triunghiulară, în formă de lance, cu care se taie și se scoate agnețul din prescură. corectat(ă)

ostie2 sf [At: DLR / Pl: ~ii / E: lat hostia, ger Hostie] (Bis) Pâine nedospită care servește la cuminecătură în cultul catolic și luteran.

ostie3 sf [At: DN3 / V: ~ium sn / Pl: ~ii / E: lat ostium] (Atm) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari.

OSTIE, ostii, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu trei, patru sau cinci brațe ascuțite, cu care se prind pești (înfigîndu-se în corpul lor). Pîrcălabul de lași dăduse poruncă să se caute numaidecît în acea zi, fie cu năvoadele, fie cu ostia, un crap de șase ocă. SADOVEANU, F. J. 384.

OSTIE2 s.f. (Anat.) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari. [Var. ostium s.n. / < lat. ostium].

OSTIE1 s.f. (Bis.) Azimă care se dă la împărtășanie în cultul catolic și luteran. [Gen. -iei. / cf. it. ostia, fr. hostie, lat. hostia].

OSTIE s. f. pâine folosită (azimă) pentru cuminecătură în cultul catolic și luteran. (< germ. Hostie, lat. hostia)

OSTIE2 ~i f. Pâine nedospită folosită de catolici și luterani la cuminecătură. [G.-D. ostiei] /<germ. Hostie, lat. hostia

OSTIE1 ~i f. Unealtă de pescuit, cu vârf asemănător celui al harponului sau în formă de furcă cu mai multe coarne, care se înfige în corpul peștelui. [G.-D. ostiei] /<sl. osti

OSTIE s.f. (Mold., Ban.) Furcă cu trei dinți. A: Îi spintecară pîntcele cu ostie și cu aceasta-l premeniră din viață,. DOSOFTEI, VS. ◊ Fig. Le sînt dinții lănci cu ostii de mînie Slobodzîte și li-i limba spată iute. DOSOFTEI, PS. C: Ostiĕ. Tridens. AC, 358. Etimologie: sl. ostĭ, Cf. bg. osti, scr. osti, rus. ostĭ.

òstie f. pâine nedospită ce preotul catolic sfințește la leturghie (= fr. hostie).

ostie f. 1. suliță triangulară cu care se scoate (la împărtășire) din cornul prescurei trupul lui Hristos; 2. furcă de prins pește. [Slav. OSTI, trident].

1) óstie f. (rus. óstie, ostĭ, vîrf de împuns, ghimpe, vsl. ostĭ, osie; sîrb. osti [f. pl.], trident, furcă, osina, osje, mustața spiculuĭ). Furcă de ucis peștiĭ în apă, numită și sandólă.

2) *óstie f. (lat. hostia). Victimă mică (oaĭe, capră, porc) sacrificată la Romanĭ. Azĭ, la catolicĭ, azimă pe care preutu o sfințește la liturghie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ostie (unealtă; azimă; orificiu cardiac) (desp. -ti-e) s. f., art. ostia (desp. -ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (desp. -ti-i-)

ostie (-ti-e) s. f., art. ostia (-ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (-ti-i-)

ostie (unealtă de pescuit, azimă, orificiu al inimii) s. f. (sil. -ti-e), art. ostia(sil. -ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (sil. -ti-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTIE s. (PESCUIT) (reg.) furcă, țăpoaie, (prin Dobr.) sandolă.

OSTIE s. (PESCUIT) (reg.) furcă, țăpoaie, (prin Dobr.) sandolă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ostie (ostii), s. f. – Furcă de pescuit. Sl. osti „osie” (Cihac, II, 232; Tiktin), cf. sb., slov. osti, rus. ostie.

Intrare: ostie (anat.)
  • silabație: os-ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostie
  • ostia
plural
  • ostii
  • ostiile
genitiv-dativ singular
  • ostii
  • ostiei
plural
  • ostii
  • ostiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostium
  • ostiumul
  • ostiumu‑
plural
  • ostiumuri
  • ostiumurile
genitiv-dativ singular
  • ostium
  • ostiumului
plural
  • ostiumuri
  • ostiumurilor
vocativ singular
plural
oștie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
osche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ostie (azimă)
  • silabație: os-ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostie
  • ostia
plural
  • ostii
  • ostiile
genitiv-dativ singular
  • ostii
  • ostiei
plural
  • ostii
  • ostiilor
vocativ singular
plural
Intrare: ostie (unealtă)
  • silabație: os-ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostie
  • ostia
plural
  • ostii
  • ostiile
genitiv-dativ singular
  • ostii
  • ostiei
plural
  • ostii
  • ostiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostie, ostiisubstantiv feminin

  • 1. anatomie Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii, precum și între acestea și arterele mari ale corpului. DEX '09 DN
etimologie:

ostie, ostiisubstantiv feminin

  • 1. Pâine nedospită (azimă) care servește la cuminecătură în cultul catolic și în cel luteran. DEX '09 DN
etimologie:

ostie, ostiisubstantiv feminin

  • 1. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe brațe ascuțite, care se înfige în corpul peștilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pîrcălabul de lași dăduse poruncă să se caute numaidecît în acea zi, fie cu năvoadele, fie cu ostia, un crap de șase ocă. SADOVEANU, F. J. 384. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.