10 definiții pentru osteofit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTEOFÍT, osteofite, s. n. Modificare patologică manifestată prin proliferarea anormală a țesutului osos în apropierea unei articulații vertebrale; cioc de papagal. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophyte.

OSTEOFÍT, osteofite, s. n. Modificare patologică manifestată prin proliferarea anormală a țesutului osos în apropierea unei articulații vertebrale; cioc de papagal. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophyte.

osteofit sn [At: DL / P: ~te-o~ / Pl: ~e / E: fr ostéophyte] Modificare patologică osoasă, întâlnită mai frecvent la apofizele transverse ale vertebrelor Cf spondiloză.

OSTEOFÍT, osteofite, s. n. Modificare patologică osoasă, întîlnită mai frecvent la apofizele transverse ale vertebrelor; cioc de papagal. – V. spondiloză.

OSTEOFÍT s.n. (Med.) Modificare patologică a apofizelor transverse ale vertebrelor. V. spondiloză. [< fr. ostéophyte, cf. gr. osteon – os, phyton – vegetație].

OSTEOFÍT s. n. proliferare a țesutului osos în vecinătatea unei inflamații, în general a unei artrite cronice. (< fr. ostéophyte)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osteofít (-te-o-) s. n., pl. osteofíte

osteofít s. n. (sil. -te-o-), pl. osteofíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTEOFÍT s. (MED.) cioc de papagal.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OSTEO- „os, cartilaginos”. ◊ gr. osteon „os” > fr. ostéo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. osteo-.~artropatie (v. artro-, v. -patie), s. f., afecțiune a extremităților osoase ale unei articulații; ~artrotomie (v. artro-, v. -tomie), s. f., operație de rezecție a extremității articulare a unui os; ~blast (v. -blast), s. n., celulă osoasă tînără care produce oseina; sin. osteoplast; ~campsie (v. -campsie), s. f., curbare a oaselor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă osoasă în stadiul matur; ~clast (v. -clast), s. n., 1. Tip de celulă osoasă. 2. Instrument chirurgical folosit la sfărîmarea unor oase; ~clazie (v. -clazie), s. f., 1. Intervenție chirurgicală care necesită sfărîmarea anumitor oase. 2. Proces de resorbție osoasă, datorită osteocitelor; ~condrodistrofie (v. condro-, v. dis-, v. -trofie), s. f., osteocondropatie*; ~condropatie (v. condro-, v. -patie), s. f., proces de necrozare a unei porțiuni dintr-o apofiză sau epifiză; sin. osteodistrofie; ~deză (v. -deză), s. f., suprimare chirurgicală a unei articulații calcaneo-cuboidiene cu fragment de transplant tibial; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., afecțiune osoasă caracterizată prin modificarea formei, mărimii, consistenței sau creșterii osului; ~fit (v. -fit), s. n., proliferare anormală de țesut osos în apropierea unei inflamații; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv care transmite sunetele exterioare în urechea internă; ~gen (v. -gen1), adj., care produce țesut osos; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a țesutului osos; sin. osteogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., osteogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a oaselor; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., Asemănător osului. 2. s. n., Matrice hialină tînără a osului, în care se depozitează sărurile de calciu; ~lepis (v. -lepis), s. m., pește fosil cu solzi rombici groși; ~lit (v. -lit1), s. n., os fosil petrificat; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Proces de distrugere a țesutului osos. 2. Imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în osteologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul sistemului osos; sin. scheletologie (1); ~malacie (v. -malacie), s. f., ramolire a scheletului; ~mielodisplazie (v. mielo-, v. dis-, v. -plazie), s. f., degenerare a țesutului hematopoietic din măduva oaselor; ~mieloscleroză (v. mielo-, v. -scleroză), s. f., boală malignă a măduvei osoase, în care activitatea hematopoietică este redusă pînă la dispariție; ~necroză (v. -necroză), s. f., moarte celulară a țesutului osos; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile sistemului osos; ~plast (v. -plast), s. n., osteoblast*; ~plastie (v. -plastie), s. f., restabilire pe cale chirurgicală a unui os distrus; ~plazie (v. -plazie), s. f., neoformație osoasă netipică; ~poichilie (~poikilie) (v. -poichilie), s. f., maladie prezentînd la examenul radiologic al spongioasei numeroase zone bine delimitate de condensare osoasă; sin. boala oaselor pătate; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., maladie caracterizată prin condensarea țesutului osos; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat la secționarea oaselor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui os; ~tomoclazie (v. tomo-, v. -clazie), s. f., operație chirurgicală de corectare a diformității unui os prin osteotomie parțială; ~trib (v. -trib), s. n., instrument chirurgical utilizat pentru zdrobirea oaselor; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe) care se fixează electiv pe oase.

Intrare: osteofit
  • silabație: os-te-o-fit info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osteofit
  • osteofitul
  • osteofitu‑
plural
  • osteofite
  • osteofitele
genitiv-dativ singular
  • osteofit
  • osteofitului
plural
  • osteofite
  • osteofitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osteofit

  • 1. Modificare patologică manifestată prin proliferarea anormală a țesutului osos în apropierea unei articulații vertebrale; cioc de papagal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: