opțiuni
  • info
2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

OSTĂȘIE s. f. (Înv.) 1. Serviciu de ostaș; militărie. 2. Oștire, armată. 3. Virtute ostășească, vitejie. – Ostaș + suf. -ie.

OSTĂȘIE s. f. (Înv.) 1. Serviciu de ostaș; militărie. 2. Oștire, armată. 3. Virtute ostășească, vitejie. – Ostaș + suf. -ie.

ostăși vi [At: LB / Pzi: ~șesc / E: ostaș] (Înv) 1 A se afla în serviciul militar. 2 A duce viață de ostaș. 3 (Pex) A lupta.

ostășie sf [At: NEGRUZZI, S. II, 81 / E: ostaș + -ie] (Îvp) 1 Serviciu militar 2 Armată. 3 Vitejie.

OSTĂȘI (-ășesc) vb. intr. 🎖️ A duce viața de ostaș.

OSTĂȘIE sf. 🎖️ Meseria, viața de ostaș.

OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A fi în serviciul militar, a face armata, a sluji în oaste; a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atitea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11.

OSTĂȘIE s. f. (Învechit și popular) 1. Oștire, armată. Noi sîntem ostașii ostășiei De la poarta împărăției. TEODORESCU, P. P. 119. 2. Virtute ostășească, vitejie. Aicea vror să-și cerce puterea ostășiei. NEGRUZZI, S. II 81.

A OSTĂȘI ~esc intranz. înv. A fi ostaș; a face armata; a cătăni. /Din ostaș

OSTĂȘIE f. înv. Serviciu de ostaș; militărie; cătănie. /ostaș + suf. ~ie

ostășì v. a servi ca ostaș, a se lupta: un popor ce ostășise atâtea veacuri BĂLC.

ostășie f. meserie de ostaș.

2) ostășésc v. intr. (d. ostaș). Funcționez ca ostaș.

ostășíe f. (d. ostaș). Meseria de ostaș, militărie.

Ortografice DOOM

ostăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, 3 sg. ostășește, imperf. 1 ostășeam; conj. prez. 1 sg. să ostășesc, 3 să ostășească

ostășie (înv.) s. f., art. ostășia, g.-d. ostășii, art. ostășiei

ostăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, imperf. 3 sg. ostășea; conj. prez. 3 să ostășească

ostășie (înv.) s. f., art. ostășia, g.-d. ostășii, art. ostășiei

ostăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, imperf. 3 sg. ostășea; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășească

ostășie s. f., art. ostășia, g.-d. ostășii, art. ostășiei

Sinonime

OSTĂȘIE s. v. armată, militărie.

ostășie s. v. ARMATĂ. MILITĂRIE.

Intrare: ostăși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostăși
  • ostășire
  • ostășit
  • ostășitu‑
  • ostășind
  • ostășindu‑
 singular plural
  • ostășește
  • ostășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostășesc
 (să)
  • ostășesc
  • ostășeam
  • ostășii
  • ostășisem
a II-a (tu)
  • ostășești
 (să)
  • ostășești
  • ostășeai
  • ostășiși
  • ostășiseși
a III-a (el, ea)
  • ostășește
 (să)
  • ostășească
  • ostășea
  • ostăși
  • ostășise
plural I (noi)
  • ostășim
 (să)
  • ostășim
  • ostășeam
  • ostășirăm
  • ostășiserăm
  • ostășisem
a II-a (voi)
  • ostășiți
 (să)
  • ostășiți
  • ostășeați
  • ostășirăți
  • ostășiserăți
  • ostășiseți
a III-a (ei, ele)
  • ostășesc
 (să)
  • ostășească
  • ostășeau
  • ostășiră
  • ostășiseră
Intrare: ostășie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostășie
  • ostășia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ostășii
  • ostășiei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostăși, ostășescverb

  • 1. învechit A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cătăni
    • 1.1. prin extensiune A se război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: război
      • format_quote Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atîtea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11. DLRLC
etimologie:
  • ostaș DEX '09 DEX '98

ostășiesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Serviciu de ostaș. DEX '09 DEX '98
    sinonime: cătănie militărie
  • 2. Armată, oștire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: armată oștire
    • format_quote Noi sîntem ostașii ostășiei De la poarta împărăției. TEODORESCU, P. P. 119. DLRLC
  • 3. Virtute ostășească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vitejie
    • format_quote Aicea vror să-și cerce puterea ostășiei. NEGRUZZI, S. II 81. DLRLC
etimologie:
  • Ostaș + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.