OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt tratați bolnavii cu afecțiuni psihice; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt îngrijiți alienații mintal, bolnavii psihic; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink
OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sînt îngrijiți alienații; casă de nebuni. Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă cu capete încremenite, pradă poate unor amintiri secrete. BOGZA, C. O. 334. Au trecut opt luni de la instalarea tatei în ospiciu... Aveam impresia că tata abia acum se-ntoarce din război și nicidecum dintr-un sanatoriu de nebuni. SAHIA, N. 59. Trebuie să declari. dacă ai fost într-un ospiciu de nebuni. BART, S. m. 40.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
ospíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (-ci-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
ospíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
OSPÍCIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
OSPÍCIU s. v. azil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
OSPÍCIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiți alienații mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
OSPÍCIU s. n. spital, sanatoriu de alienați. (< lat. hospitium, fr. hospice)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
OSPÍCIU ~i n. Spital pentru alienați mintali; casă de nebuni; balamuc. /<lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
ospiciu n. 1. casă de caritate în care se nutresc săraci, bătrâni și infirmi; 2. casă în care călugării dau ospitalitate drumeților.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
*ospíciŭ n. (fr. hospice, d. lat. hospitium; it. ospizio. V. oaspete, otel, spital). Otel [!] gratuit saŭ foarte ĭeftin ținut de călugărĭ saŭ de alțĭ oamenĭ miloșĭ: ospiciu de pe muntele Sfîntu Bernard. Azil, stabiliment de adăpost p. orfanĭ, bătrînĭ, infirmĭ, văduve.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale
Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.
ospiciu, ospicii s. n. închisoare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink