15 definiții pentru ospiciu

OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt tratați bolnavii cu afecțiuni psihice; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.

OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt îngrijiți alienații mintal, bolnavii psihic; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.

OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sînt îngrijiți alienații; casă de nebuni. Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă cu capete încremenite, pradă poate unor amintiri secrete. BOGZA, C. O. 334. Au trecut opt luni de la instalarea tatei în ospiciu... Aveam impresia că tata abia acum se-ntoarce din război și nicidecum dintr-un sanatoriu de nebuni. SAHIA, N. 59. Trebuie să declari. dacă ai fost într-un ospiciu de nebuni. BART, S. M. 40.

ospíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (-ci-i-)

ospíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (sil. -ci-i-)

OSPÍCIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate.

OSPÍCIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiți alienații mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium].

OSPÍCIU s. n. spital, sanatoriu de alienați. (< lat. hospitium, fr. hospice)

OSPÍCIU ~i n. Spital pentru alienați mintali; casă de nebuni; balamuc. /<lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz

ospiciu n. 1. casă de caritate în care se nutresc săraci, bătrâni și infirmi; 2. casă în care călugării dau ospitalitate drumeților.

*ospíciŭ n. (fr. hospice, d. lat. hospitium; it. ospizio. V. oaspete, otel, spital). Otel [!] gratuit saŭ foarte ĭeftin ținut de călugărĭ saŭ de alțĭ oamenĭ miloșĭ: ospiciu de pe muntele Sfîntu Bernard. Azil, stabiliment de adăpost p. orfanĭ, bătrînĭ, infirmĭ, văduve.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OSPÍCIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ospiciu, ospicii s. n. închisoare.

Intrare: ospiciu
ospiciu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ospiciu ospiciul
plural ospicii ospiciile
genitiv-dativ singular ospiciu ospiciului
plural ospicii ospiciilor
vocativ singular
plural