OSMOMETRIE s. f. Parte a fizicii care studiază determinarea presiunilor osmotice. – Din fr. osmométrie.

osmometrie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr osmométrie] Parte a fizicii care studiază determinarea presiunilor osmotice (3).

OSMOMETRIE, osmometrii, s. f. Parte a fizicii care studiază determinarea presiunilor osmotice. – Din fr. osmométrie.

OSMOMETRIE s.f. Parte a fizicii care tratează despre determinarea presiunilor osmotice. [Gen. -iei. / < fr. osmométrie].

OSMOMETRIE s. f. parte a fizicii care se ocupă cu determinarea presiunilor osmotice. (< fr. osmométrie)

osmometrie s. f., art. osmometria, g.-d. art. osmometriei; pl. osmometrii

OSMO-₂ „impuls, presiune”. ◊ gr. osmos „presiune, împingere” > fr. osmo-, germ. id. > rom. osmo-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., cu afinitate pentru un mediu de cultură cu o presiune osmotică ridicată; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul măsurării presiunii osmotice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument folosit la măsurarea presiunii osmotice; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., reacție morfogenetică în urma schimbării presiunii osmotice; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare automată pentru restabilirea echilibrului osmotic; ~trof (v. -trof), adj., (despre organisme lipsite de aparat digestiv) care se hrănește cu alimente dizolvate cu ajutorul unor enzime, pe care le absoarbe apoi prin suprafața corpului.