2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSIFICÁT, -Ă, osificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. ♦ Fig. Osos, scheletic. – V. osifica.

OSIFICÁT, -Ă, osificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. ♦ Fig. Osos, scheletic. – V. osifica.

osificat, ~ă a [At: C. PETRESCU, O. P. I, 241 / Pl: ~ați, ~e / E: osifica] 1 (D. părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os. 2 (D. părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Întărit ca un os. 3 (Fig) Scheletic.

OSIFICÁT, -Ă, osificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. ♦ Fig. Slab, scheletic. Avea în față chipul osificat al amfitrioanei, C. PETRESCU, O. P. I 241.

OSIFICÁ, pers. 3 osífică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului. – După fr. ossifier.

OSIFICÁ, pers. 3 osífică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului. – După fr. ossifier.

osifica vr [At: KRETZULESCU, A. 127/17 / V: (iuz; css) ~ia / Pzi: osific / E: fr ossifier] (D. părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) 1 A se transforma în os. 2 A se întări ca un os.

OSIFICÁ, pers. 3 osifică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os.

OSIFICÁ vb. I. refl. A se transforma în os; a căpăta structură osoasă. [P.i. 3 osífică. / cf. fr. ossifier].

OSIFICÁ vb. refl. a se transforma în os; a căpăta structură osoasă. (după fr. ossifier)

A OSIFICÁ osífic tranz. A face să se osifice. /<fr. ossifier

A SE OSIFICÁ pers.3 se osífică intranz. 1) A deveni os; a se transforma în țesut osos. 2) A deveni tare ca un os; a căpăta consistență de os. /<fr. ossifier

*osífic, a v. tr. (d. lat. os, ossis, os, și -fic din petri-fic). Prefac în os, vorbind de membrane și cartilaginĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!osificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se osífică

osificá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. osífică

osifica (ind. prez. 3 sg. și pl. osifică)

Intrare: osificat
osificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osificat
  • osificatul
  • osificatu‑
  • osifica
  • osificata
plural
  • osificați
  • osificații
  • osificate
  • osificatele
genitiv-dativ singular
  • osificat
  • osificatului
  • osificate
  • osificatei
plural
  • osificați
  • osificaților
  • osificate
  • osificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: osifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osifica
  • osificare
  • osificat
  • osificatu‑
  • osificând
  • osificându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • osifică
(să)
  • osifice
  • osifica
  • osifică
  • osificase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • osifică
(să)
  • osifice
  • osificau
  • osifica
  • osificaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osificat

  • 1. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi osifica
    surse: DEX '98 DEX '09

osifica

  • 1. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: