14 definiții pentru osifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSIFICÁ, pers. 3 osífică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului. – După fr. ossifier.

OSIFICÁ, pers. 3 osífică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului. – După fr. ossifier.

osifica vr [At: KRETZULESCU, A. 127/17 / V: (iuz; css) ~ia / Pzi: osific / E: fr ossifier] (D. părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) 1 A se transforma în os. 2 A se întări ca un os.

OSIFICÁ, pers. 3 osifică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os.

OSIFICÁ vb. I. refl. A se transforma în os; a căpăta structură osoasă. [P.i. 3 osífică. / cf. fr. ossifier].

OSIFICÁ vb. refl. a se transforma în os; a căpăta structură osoasă. (după fr. ossifier)

A SE OSIFICÁ pers.3 se osífică intranz. 1) A deveni os; a se transforma în țesut osos. 2) A deveni tare ca un os; a căpăta consistență de os. /<fr. ossifier

A OSIFICÁ osífic tranz. A face să se osifice. /<fr. ossifier

*osífic, a v. tr. (d. lat. os, ossis, os, și -fic din petri-fic). Prefac în os, vorbind de membrane și cartilaginĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!osificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se osífică

osificá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. osífică

osifica (ind. prez. 3 sg. și pl. osifică)

Intrare: osifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osifica
  • osificare
  • osificat
  • osificatu‑
  • osificând
  • osificându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • osifică
(să)
  • osifice
  • osifica
  • osifică
  • osificase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • osifică
(să)
  • osifice
  • osificau
  • osifica
  • osificaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osifica

  • 1. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: