14 definiții pentru oscilatoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.

OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.

oscilatoriu, ~ie a [At: MARIN, F. 25 / Pl: ~ii / E: fr oscillatoire] 1 Care oscilează (1) Si: oscilator (1). 2 Cu oscilații (1) Si: oscilator (2).

OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. (Despre mișcări) Care oscilează, cu oscilații.

OSCILATÓRIU, -IE adj. (Despre mișcări) Care are oscilații; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].

OSCILATÓRIU, -IE adj. cu oscilații. (< fr. oscillatoire)

OSCILATÓRIU ~e (~i) 1) Care este de natura oscilațiilor; asemănător cu oscilațiile. Fenomen ~. 2) Care ține de oscilații; propriu oscilațiilor. Metodă ~e. [Sil. -riu] /<fr. oscillatoire

oscilatoriu a. 1. care e de natura oscilațiunilor: mișcare oscilatorie; 2. fig. care se mișcă alternativ în sens invers.

*oscilatóriŭ, -ie adj. (lat. științific oscillatorius). Care e de natura oscilațiuniĭ: mișcare oscilatorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oscilatóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. oscilatórie (-ri-e); pl. m. și f. oscilatórii

oscilatóriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. oscilatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. oscilatórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSCILATÓRIU adj. oscilant, pendular. (Mișcare ~.)

OSCILATORIU adj. oscilant, pendular. (Mișcare ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oscilatorii, mișcări (pl.), (engl.= oscillatory motions (fluctuations)) oscilații generale (Belousov) ale scoartei terestre care determină transgresiunile și regresiunile marine, fără modificări în structura scoarței (sin. mișcări epirogenice), și oscilații ondulatorii, care generează fosele geosinclinale, sineclizele, geoanticlinalele și anteclizele.

Intrare: oscilatoriu
oscilatoriu adjectiv
  • pronunție: oscilatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscilatoriu
  • oscilatoriul
  • oscilatoriu‑
  • oscilatorie
  • oscilatoria
plural
  • oscilatorii
  • oscilatoriii
  • oscilatorii
  • oscilatoriile
genitiv-dativ singular
  • oscilatoriu
  • oscilatoriului
  • oscilatorii
  • oscilatoriei
plural
  • oscilatorii
  • oscilatoriilor
  • oscilatorii
  • oscilatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oscilatoriu

etimologie: