7 definiții pentru ortomănos iortomănos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOMĂNÓS, -OÁSĂ, ortomănoși, -oase, adj. (Pop.) Ortoman (2). – Ortoman + suf. -os.

ortomănos, -oasă a [At: ȘIO II1, 406 / V: (îrg) io~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ortoman + -os] 1 (Pop) Chipeș. 2 Viteaz.

ORTOMĂNÓS, -OÁSĂ, ortomănoși, -oase, adj. (În poezia pop.) Ortoman (2). – Ortoman + suf. -os.

ortomănos a. epitet dat haiducilor (în cântecele oltene): un voinic ortomănos cu un cojoc mare lățos POP.

iortomănos, ~oa a vz ortomănos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ortomănós (pop.) adj. m., pl. ortomănóși; f. ortomănoásă, pl. ortomănoáse

ortomănós adj. m., pl. ortomănóși; f. sg. ortomănoásă, pl. ortomănoáse

Intrare: ortomănos
ortomănos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortomănos
  • ortomănosul
  • ortomănosu‑
  • ortomănoa
  • ortomănoasa
plural
  • ortomănoși
  • ortomănoșii
  • ortomănoase
  • ortomănoasele
genitiv-dativ singular
  • ortomănos
  • ortomănosului
  • ortomănoase
  • ortomănoasei
plural
  • ortomănoși
  • ortomănoșilor
  • ortomănoase
  • ortomănoaselor
vocativ singular
plural
iortomănos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iortomănos
  • iortomănosul
  • iortomănoa
  • iortomănoasa
plural
  • iortomănoși
  • iortomănoșii
  • iortomănoase
  • iortomănoasele
genitiv-dativ singular
  • iortomănos
  • iortomănosului
  • iortomănoase
  • iortomănoasei
plural
  • iortomănoși
  • iortomănoșilor
  • iortomănoase
  • iortomănoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ortomănos iortomănos

etimologie:

  • Ortoman + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09