12 definiții pentru horticol
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HORTICOL, -Ă, horticoli, -e, adj. Care aparține horticulturii, privitor la horticultură. – Din fr. horticole.
HORTICOL, -Ă, horticoli, -e, adj. Care aparține horticulturii, privitor la horticultură. – Din fr. horticole.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
horticol, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr horticole] 1 Privitor la grădinărit. 2 De grădinărit. 3 Specific grădinăritului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HORTICOL, -Ă, horticoli, -e, adj. Privitor la horticultură. Artă horticolă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HORTICOL, -Ă adj. Referitor la horticultură, de horticultură. [< fr. horticole, cf. lat. hortus – grădină, colere – a cultiva].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HORTICOL, -Ă adj. referitor la horticultură. (< fr. horticole)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
horticol a. ce ține de grădinărle.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orticol[1], ~ă a vz horticol
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ortícol, -ă adj. (lat. horticola, grădinar. V. agri-col). Relativ la cultura grădinilor: știința orticolă. – Ob. hort-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
horticol adj. m., pl. horticoli; f. horticolă, pl. horticole
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
horticol adj. m., pl. horticoli; f. horticolă, pl. horticole
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
horticol adj. m., pl. horticoli; f. sg. horticolă, pl. horticole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HORTI- „grădină, livadă”. ◊ L. hortus, i „grădină, livadă” > fr. horti-, engl. id. > rom. horti-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește în grădină; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în horticultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care tratează despre cultivarea grădinilor; ~fug (v. -fug), adj., (despre plante) evadat din grădină.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
horticol, horticolăadjectiv
- 1. Care aparține horticulturii, privitor la horticultură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Artă horticolă. DLRLC
-
etimologie:
- horticole DEX '09 DEX '98 DN