2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORNICĂRÍE2, ornicării, s. f. (Înv.) Ceasornicărie. – Ornic + suf. -ărie.

ORNICĂRÍE2, ornicării, s. f. (Înv.) Ceasornicărie. – Ornic + suf. -ărie.

ORNICĂRÍE1 s. f. (Înv.) Meseria ceasornicarului. – Ornicar (înv. „ceasornicar” < ornic) + suf. -ie.

ORNICĂRÍE1 s. f. (Înv.) Meseria ceasornicarului. – Ornicar (înv. „ceasornicar” < ornic) + suf. -ie.

ornicărie sf [At: SADOVEANU, O. XIII, 711 / Pl: ~ii / E: ornic + -ărie] (Înv) 1 Meserie a ceasornicarului. 2-3 (Atelier unde se repară sau) magazin unde se vând ceasuri Si: ceasornicărie.

ORNICĂRÍE, ornicării, s. f. (Învechit) 1. Meseria ceasornicarului. Una din breslele boierului străin fiind ornicăria, domnia-sa învățase a cunoaște ceasurile. SADOVEANU, F. J. 537. 2. Atelier, magazin de ceasornice; ceasornicărie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ornicărie (înv.) s. f., art. ornicăria, g.-d. art. ornicăriei; (ateliere, magazine) pl. ornicării, art. ornicăriile

ornicăríe s. f., art. ornicăría, g.-d. art. ornicăríei; (ateliere, magazine) pl. ornicăríi, art. ornicăríile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORNICĂRÍE s. v. ceasornicărie.

Intrare: ornicărie (atelier, magazin)
ornicărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornicărie
  • ornicăria
plural
  • ornicării
  • ornicăriile
genitiv-dativ singular
  • ornicării
  • ornicăriei
plural
  • ornicării
  • ornicăriilor
vocativ singular
plural
Intrare: ornicărie (meserie)
ornicărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornicărie
  • ornicăria
plural
  • ornicării
  • ornicăriile
genitiv-dativ singular
  • ornicării
  • ornicăriei
plural
  • ornicării
  • ornicăriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ornicărie, ornicăriisubstantiv feminin

etimologie:
  • Ornic + sufix -ărie. DEX '98 DEX '09

ornicărie, ornicăriisubstantiv feminin

  • 1. învechit (numai) singular Meseria ceasornicarului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Una din breslele boierului străin fiind ornicăria, domnia-sa învățase a cunoaște ceasurile. SADOVEANU, F. J. 537. DLRLC
etimologie:
  • Ornic + sufix -ărie. DEX '98 DEX '09
  • Ornicar (învechit „ceasornicar” din ornic) + sufix -ie. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.